La Editura Trei, în colecţia „Fiction Connection”, a apărut volumul „Gustul sâmburilor de măr” de Katharina Hagena, în traducerea Laurei Karsch.
La moartea Bertei, cele trei fiice ale sale – Inga, Harriet şi Christa –, precum şi nepoata ei, Iris, se reîntâlnesc în casa părintească de la Bootshaven, undeva în nordul Germaniei, pentru a citi testamentul. Spre marea ei surpriză, Iris moşteneşte conacul cel vechi. Bibliotecară la Freiburg, Iris nu intenţionează să păstreze această locuinţă îndepărtată de viaţa ei de zi cu zi. Numai că, pe măsură ce redescoperă fiecare cameră şi fiecare colţ al grădinii minunate ce înconjoară casa, amintirile ei se trezesc, urzind povestea zguduitoare a trei generaţii de femei care s-au perindat pe acolo.
Secrete şoptite la umbra copacilor, vechi rivalităţi, moşteniri, adultere, idile de-o vară, subiecte pe care toată lumea le trece sub tăcere sau de care nimeni nu vrea să-şi amintească: Gustul sâmburilor de măr este o saga specială impregnată de vrajă şi mister.
„Cuvintele secrete” erau cel mai greu de găsit, aşa se şi cuvenea. […] Un microb era ceva periculos, învăţasem asta de mică, dar pe undeva îmi inspira milă, pentru că nu era altceva decât un mic rob, prins în celula lui fără putinţă de scăpare, obligat prin natura lui să servească unor scopuri infame. Cu moş Mondeală, care se mişca aşa cum îl chema, stăteam uneori de vorbă, îndeosebi seara […]. Când mă trimitea bunica în grădină să-i aduc verde aţăpentru supă, îmi imaginam nişte tufişuri în care creşteau mosoare de aţă, ca nişte bigudiuri verzi.
În atmosfera fantomatică şi obsedantă, Iris, „magiciana cuvintelor”, reînvie, cu ajutorul memoriei, o lume apusă, contemplând jocul demonilor invizibili din jurul său.
