Săptămâna aceasta a apărut la editura Polirom un nou titlu în Seria de autor Marta Petreu: “Filosofia lui Caragiale”, ediţia a II-a revăzută, o remarcabilă culegere de eseuri şi studii despre scrierile lui Caragiale, analizate dintr-o perspectivă inedită. Cartea este publicată şi în ediţie digitală.
2012 a fost declarat „Anul Caragiale”. Se împlinesc 100 de ani de la dispariţia lui Ion Luca Caragiale şi 160 de ani de la naşterea sa.
Ce cultură teoretică şi mai ales filosofică avea Caragiale? Ce gândea el despre lume, despre Dumnezeu, despre artă?
Ce credea el, iar nu personajele lui, despre starea României? Care sunt filosofii pe care i-a citit şi cum l-au influenţat ei?
Cartea Martei Petreu, o monografie tematică despre gândirea lui Caragiale, îl arată pe marele dramaturg şi prozator într-o ipostază mai puţin cunoscută, de „filosof”.
Un filosof neumblat la vreo şcoală filosofică, dar pasionat de filosofie şi care îşi pune întrebări tipic filosofice, devenind chiar creatorul câtorva concepte originale, precum „estele”, „suntem”, „elemental”.
Descoperim un Caragiale iscoditor peste măsură, interesat de teoriile contemporane din ştiinţe şi, asemenea celor mai mulţi intelectuali români din epocă, gândind lumea prin teoria junimist-maioresciană a formelor fără fond şi sensibil la filosofia schopenhaueriană a „voinţei de a fi”.
Marta Petreu este profesor de istoria filosofiei româneşti la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi redactor-şef al revistei Apostrof.
