La Editura Cartea Românească va apărea romanul „O vară cu Maia” de Mioara Apolzan, în aparenţă o istorie sentimentală, ce se întâmplă la începutul anilor ’80. În esenţă – un dublu roman, care ascunde o poveste uluitoare. Protagonişti sunt doi oameni încă tineri, colegi de serviciu la un institut de proiectare, a căror relaţie iese din canoanele eticii şi echităţii socialiste.
Dinu – un inginer cu o carieră de succes, indecis în relaţiile sentimentale, încurcă viaţa Maiei, vulnerabilă după o căsnicie ratată. Din amintirile ei şi din convorbirile cu unchiul Ghe se conturează al doilea roman. Implicat în alegerile fraudate din 1946 şi pus sub acuzare, el refuză sa accepte sentinţa nedreaptă a unui regim ilegitim şi preferă clandestinitatea, moartea civilă, ascunzându-se timp de 17 ani, adeseori în propria casă. O carte emoţionantă despre capcanele unei iubiri imposibile în acel context şi, în paralel, despre destinul unui om pe care istoria nu a reuşit să-l înfrângă.
“Am intrat în lumea Maiei şi aşa au apărut prietenii, familia, vecinii, iar din familie un unchi. Poate că în clipa aceea ceva mi l-a adus în minte pe unchiul Gheorghiţă, la care am ţinut foarte mult şi pe care am vrut să-l aduc în carte, prelungindu-i viaţa. Credeam că va fi o apariţie episodică, punctuală. N-a fost aşa. Pe măsură ce scriam, povestea lui, peste care s-au suprapus amintirile mele, a urcat ca o apă freatică prin capilarele subconştientului şi a pus stăpânire pe text. În punctul ăsta m-am oprit. Aveam o datorie morală faţă de experienţa tragică prin care a trecut.” (Mioara Apolzan)
Mioara Apolzan s-a născut la 12 mai 1944. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj (1967). Între 1967 şi 1986 a fost cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” din Bucureşti. Volumul de studii dedicate prozei româneşti contemporane, Casa ficţiunii (1979), primeşte Premiul pentru Debut în critică al Uniunii Scriitorilor. Din 1980 este doctor în filologie, cu o monografie despre „Revista Fundaţiilor Regale”, publicată în 1983, sub titlul Aspecte de istorie literară. În 1993, debutează în proză cu volumul Carte de identitate.
