Vineri, 24 februarie 2012, la Casa de Cultură Traian Demetrescu din Craiova va avea loc o nouă ediţie a evenimentului „Scriitori la TRADEM”. Cu această ocazie, poetul Vasile Baghiu va susține conferința „Poezia ca stil de viață” și va lansa cea mai recentă carte a sa, “Depresie”, apărută la Editura Limes (Cluj-Napoca, 2012, director Mircea Petean).
Vasile Baghiu (n. 5 decembrie 1965, Borleşti, Neamţ) a publicat mai multe volume de poeme, o culegere de proză scurtă, un roman, precum şi numeroase articole, cronici literare şi eseuri în periodice. Este inventatorul „himerismului”, concept şi manifest care teoretizează o direcţie nouă în poezie. Laureat al câtorva premii literare în Romania, a primit mai multe burse „writers-in-residence” în Germania, Austria, Scoţia şi Elveţia. Unele din creaţiile sale au apărut în traduceri germane, spaniole, italiene, ruseşti, franceze, maghiare, slovace şi cehe. Numeroase poeme pe care le-a scris in engleză pot fi citite în reviste şi antologii din SUA, Marea Britanie, Canada şi Noua Zeelandă. Este psiholog în Serviciul de Promovarea Sănătăţii din Piatra Neamţ, Membru al „Uniunii Scriitorilor” şi al „PEN-Club”.
De puțin timp, poetul s-a reîntors în țară de la bursa literară oferită de Fundația Sulzberg, unde a fost oaspete al centrului cultural Villa Straeuli din orașul elvețian Winterthur.
Cărți publicate: Gustul înstrăinării (poeme), Ed. Timpul, Iaşi, 1994; Rătăcirile doamnei Bovary (poeme), Ed. Eminescu, Bucureşti, 1996; Febra (poeme), Ed. Panteon, Piatra Neamt, 1996; Maniera (poeme), Ed. Pontica, Bucureşti, 1998; Fantoma sanatoriului (antologie & manifestele himerismului), Ed. Vinea, Bucureşti, 2001; Himerus Alter în Rheinland (poeme), Ed. Vinea, Bucureşti, 2003; Punctul de plecare (povestiri), Ed. Compania, Bucureşti, 2004; Ospiciul (roman), Ed. Vinea, Bucureşti, 2006; Cât de departe am mers (poeme), Ed. Limes, Cluj Napoca, 2008; Magia elementară (antologie), Ed. Dacia XXI, Cluj Napoca, 2011; Gustul înstrăinării (antologie, colecţia Opera Omnia), Ed. Tipo Moldova, Iaşi, 2011. În 1998 publică volumul “Prizonier în URSS” (Ed. Axa, Botoşani), scris de tatăl său, Vasile Gh. Baghiu (1922-1974), în anii cincizeci, imediat după întoarcerea din prizonieratul sovietic.
„Alături de Ioan Es Pop şi Nicolae Coande, Vasile Baghiu este una din vocile poetice cele mai consistente apărute în ultimul deceniu, o voce care nu numai că nu ignoră, dar repudiază postmodernismul şi intertextualismul, revendicându-se de la ceea ce Marin Mincu numea, cred, noul susbstanţialism. (…) Vasile Baghiu a impus nu numai ceea ce poate fi numit îndeobşte un univers literar, volumele de până acum fiind de o rară unitate emoţională, stilistică şi tematică şi toate vărsându-se, asemenea unor aluviuni, în ultima apariţie editorială, numită Maniera (Pontica, 1998), ci şi un manifest, un concept, himerismul, de la care orice înţelegere a poeziei lui ar trebui să pornească. Aş spune ca e ultimul mare manifest literar al sfârşitului de secol.” (1999) (Mircea A. DIACONU)
„Vasile Baghiu este unul dintre cei mai importanţi poeţi români. Pentru că a creat un spaţiu inconfundabil în care realul şi imaginarul capătă omogenitate, unitate şi credibilitate. Pentru că toate gesturile sale au coeziune lăuntrică. Iar anvergura demersului existenţial nu e clădită pe treptele şubrede ale scriiturii savante, aşa-zis subtile, ci pe sinceritatea mărturisirilor dezlânate, întretăiate, pe schimbul de umori al unui peregrin ambiguu, ubicuu, dezabuzat şi îndatoritor, fervent al bovarismelor, dar năclăit până la ultima sa fibră în viaţa naturală, cotidiană şi în moartea pestriţă a oamenilor umili, suferinzi. ” (2003) (Constantin ABĂLUŢĂ)
„Având o vocaţie a morţii, aproape eminesciană prin trăirea ei în profunzime, acest poet tragic demonstrează intuitiv cum se poate avansa în discursul liric, sobru şi negălăgios, imprimând cu modestie un ton cât mai silenţios propriei voci.” (1998) (Marin MINCU)
