Joi, 9 februarie 2012, ora 19.00, la Pavilion Unicredit (Şos. Nicolae Titulescu nr.1, Bucureşti), dr. Marius Stan va dezbate pe tema „Memorie şi politici de memorie: instrucţiuni de folosire”. „Aceasta, ca discurs al oricărui narator obişnuit cu regresiile în trecut, îşi propune să repovestească tuturor celor cu „ţinere de minte” cum anume a găsit de cuviinţă România post-decembristă să-şi reamintească istoria recentă prin cele două canale anunţate: politic şi artistic! Cu alte cuvinte, să răspundă la cel puţin două întrebări fundamentale: ce şi cum anume ne-am amintit politic despre perioada comunistă? Ce şi cum anume ne-am amintit artistic despre perioada comunistă? Vor fi aşadar explorate evocările politice şi artistice ale trecutului, ca mijloace de întemeiere post-decembristă a unor tipologii de memorie.”, a scris Marius Stan.
“Memoria etichetează o mare varietate de fenomene. Îţi aduci aminte cum să joci GO după mulţi ani de inactivitate. Îţi aminteşti să-ţi suni părinţii cu fiecare aniversare a lor. Îţi aminteşti maidanele pe care băteai mingea în copilărie. Îţi aminteşti un gust, o culoare, o trăire… îţi aminteşti evenimentele din 1989 prin „ochelarii” unei vârste şi unei experienţe anume. Şi cu toate astea, foarte multe lucruri se întâmplă – cum spune Wittgenstein – atunci când ne amintim.
Atunci când amintirea este obţinută pe calea mijloacelor politice, ea îmbracă forma politicilor de memorie. Sau când amintirea se întrepătrunde cu arta devenindu-i obiect, putem vorbi, în fine, de o artă a memorializarii. Toate aceste instrumentalizări lucrează cu interpretari şi reinterpretări ale unor simboluri din trecut, în vreme ce memoria, privită în ansamblul ei, nu înseamnă altceva decât un proces complex în care selecţia joacă un rol covârşitor. Fiind un act prin excelenţă de selecţie, memoria se poate raporta la şablonul celui care face selecţia. Şi cu toate acestea cine stabileşte care elemente sunt de reţinut ca memento public şi care anume ar trebui eliminate şi date uitării? Că memoria de un anumit fel şi formă se poate naşte din acest „laborator” fără a fi astfel intenţionată de către creator, este un alt lucru foarte posibil. Dar lucrurile pot fi atât intenţionale cât şi neintenţionale în acelaşi timp, în vreme ce anumite „memorii vernaculare” ale unor evenimente majore ar putea rămâne chiar diferite de comemorarea istorică oficială.”, a scris Marius Stan.
Marius Stan este doctor al Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti (cu o teză despre administrarea trecutului în Republica Sârbă şi funcţionarea Tribunalului Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie) şi cercetător în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, calitate în care a participat la elaborarea mai multor articole şi lucrări despre istoria comunismului în România. A publicat studii despre sistemul penitenciar, reeducarea prin tortură şi represiunea comunistă în România şi coordonează revista internaţională History of Communism in Europe. Este co-autor al volumelor I şi II ale Dicţionarului ofiţerilor şi angajaţilor civili ai Direcţiei Generale a Penitenciarelor. Aparatul Central: 1948 – 1989, Iaşi: Polirom, 2009/ 2011.
Din 2006 este membru şi purtător de cuvânt al mişcării civice Miliţia Spirituală.
Printre domeniile sale de interes se află proiectele educaţionale şi de memorie: istoriacomunismului.ro; memoryofnation.eu, transformările sociale şi politice în Europa postcomunistă şi justiţia de tranziţie.
