La Editura Eikon a apărut volumul de poeme „Jurnal la Klausenburg” de Ocatvian Hoandră, cu o notă de lectură de Ion Mureşan.
„În realitate, iar realitatea e cartea, Octavian Hoandră stă la o masă într-o vitrină foarte mare şi scrie „Jurnalul la Klausenburg”. Pe vremea când scria proză, stătea într-o cămăruţă cu ferestrele acoperite şi lumea i se părea limpede. Paradoxal, acum, când vitrina în care stă e tot mai mare şi seamănă tot mai mult cu o lentilă, orice privire spre lume îl aruncă într-un labirint. Acum el scrie poezii.
„Jurnal la Klausenburg” este, în cele din urmă, o carte despre vitrină, despre amăgitoarea ei transparenţă. Vitrina lui Octavian Hoandră nu apropie, ci îndepărtează, distanţează, nu uneşte, ci sfâşie. Vitrina împarte lumea între un înăuntru şi un înafară, între aici şi acolo, între acum şi atunci, între acesta şi acela, între aici şi dincolo. Poemele din „Jurnal la Klausenburg” descriu o lume sfâşiată (déchiré) din temelie. Vitrina e în toate cele ce sunt. Vitrina lui Octavian Hoandră este ceea ce
Nichita Stănescu numea fisura . Statutul poetului este acela de „soldat al sticlei”, de Don Quijote rătăcit între realitate şi ipostazele ei fantasmatice: o singură obsesie: de care parte a vitrinei e înăuntru şi de care parte e înafară. Memoria, fotografiile, filmul, scrisorile, imaginaţia, cuvintele, corpul sunt tot atâtea vitrine care deformeazăşi sabotează percepţia.”, a scris Ion Mureşan.
