Luni, 13 februarie 2012, ora 19:00, la Opera Naţională Română Timişoara (str. Mărăşeşti nr. 2), va avea loc spectacolul „Dineu cu Proşti” de Francis Veber. Actorul Horaţiu Mălăele va da viaţă personajului Francois, iar în rolul lui Pierre va juca Ion Caramitru.
„Piesa intră în categoria textelor necesare pentru teatru. Şi nu doar necesare. Mai întâi pentru că îi fac instituţiei viaţa mai fără griji, căci publicul plătitor, dornic să vadă astfel de texte pe scenă, nu e nicidecum puţin numeros şi asigură o vreme îndelungată săli arhipline. (…) Foarte bine, aş zice fără cusur, conduce din punct de vedere regizoral spectacolul Ion Caramitru. El nu vrea să se pună pe sine în evidenţă, în schimb nu lasă nimic la voia întâmplării, urmăreşte cu succes evidenţierea insolitului, a umorului caracterelor şi al situaţiilor, vrea să potenţeze şi să maximizeze efectele răsturnărilor acestora din urmă. Formula de spectacol contează mult şi cu folos pe distribuţia sans défaut. Cred că nici cel mai cusurgiu critic nu ar putea avea ce să le reproşeze actorilor Costina Ciuciulică, Alexandru Georgescu, Horaţiu Mălăele, Dorin Andone, Medeea Marinescu sau Alexandru Bindea. Şi nici nu ar putea să nu îl elogieze pe Horaţiu Mălăele, un Bourvil român, absolut senzaţional şi de data aceasta.” (Mircea Morariu, Teatrul Azi, nr.1-2 ,2011, Dineu la Naţional)
Francis Veber este regizor, dramaturg şi scenarist francez. A debutat cu comedii de genul farsă în anii ’70. Fiu al unui cuplu de scriitori, în a cărui „filieră” îi regăsim pe celebrii Tristan Bernard şi Pierre-Gilles Veber (autorul filmuluiFanfan La Tulipe), şi pe Catherine Veber, Francis Veber a lucrat ca jurnalist, dedicându-se apoi cu pasiune scenariilor pentru comedii. Primul succes important, filmul cunoscut şi de publicul nostru, Le Grand Blond Avec Une Chaussure Noire / Marele blond, cu Pierre Richard.(1972). A colaborat cu regizorul Edouard Molinaro, pentru L’Emmerdeur (1973) în care i-am văzut pe Jacques Brel şi Lino Ventura. Cu acelaşi succes i se joacă, în acelaşi an, Le Magnifique, cu Jean Paul Belmondo.
I se datorează marele succes al filmului La Cage Aux Folles (cu Ugo Tognazzi şi Michel Serrault), care i-a adus o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun scenariu.
Debutul lui ca regizor s-a consemnat în 1976 cu comedia-dramă Le Jouet, pentru care a scris şi scenariul. Filmul despre un băiat care îi dă tatălui său o lecţie de viaţă cumpărîndu-şi o jucărie-om a fost adaptat în Statele Unite sub numele The Toy.
Un alt film, Les Fugitifs, a fost de asemenea adaptat în America, dar, de această dată, Francis Veber l-a regizat el însuşi.
Veber a lucrat pe ambele ţărmuri ale Atlanticului ca scenarist şi regizor. În 1998, a avut un mare succes internaţional cu Le Diner de Cons / The Dinner Game / Dineu cu proşti. Pentru acest film, vizionat de peste nouă milioane de francezi, realizat după comedia scrisă de el în 1993, Veber a fost nominalizat la premiul César pentru cel mai bun regizor şi a primit acest prestigios premiu pentru categoria cel mai bun scenariu. Jacques Villeret (interpretul lui François Pignon) a primit premiul pentru cel mai bun actor, iar Daniel Prévost, premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar.
Creaţiile lui, în care cruzimea se împleteşte cu blândeţea, se bucură de un mare succes de public. Veber stăpâneşte arta de a dibui personaje simple, dar pline de contradicţii, care ne seamănă atât de bine când el le adaugă acea tuşă de candoare, de naivitate, de stângăcie, pe care le face să evolueze în situaţii dificile, creând astfel comicul de situaţie de care spectatorii nu se mai satură…