Ce înseamnă să fii scriitor în pas cu vremurile de acum? 1. sunt scriitori, (ca mine, de exemplu), care nu au pic de simţ civic; genetic vorbind le este imposibil să înţeleagă fenomenele politice şi sociale; 2. nu sunt oratori de execepţie, astfel încât contactul cu publicul poate fi în dezavantajul lor; 3. sunt scriitori seniori care au poreclit noile tehnologii (laptop, internet, telefon mobil, reportofon etc.) cu apelative de genul “Saddam”, neputând să le ţină în frâu decât sporadic; 4. nu se descurcă cu detaliile birocratice în cazul accesării unor formulare pentru burse/rezidenţe; 5. nu vorbesc fluent o limbă străină; 6. iubita lor e maşina de scris; 7. nu sunt atât de „populari” pentru a satisface țintele de audienţă cerute de Radio, TV; 8. preferinţele lecturilor nu sunt volumele scrise și publicate astăzi; 9. nu știu cum să răspundă unor discriminări „moderne” imaginate şi 
imposibil de imaginat. Cireaşa de pe tort: Acordul Internaţional pentru Combaterea Contrafacerilor (ACTA)! 10. încearcă, cu toate stângăciile lor, să țină pasul cu noutățile acestei lumi!
Dacă s-ar face un test cu titlul „Cât de contemporan ești cu 2012?”, nu ştiu dacă l-aş trece. Despre multe dintre cele întâmplate la zi, am aflat mai multe mergând, din întâmplare, la o petrecere unde se strânseseră câţiva dintre tinerii care au manifestat în Piaţa Universităţii. A fost o mare bucurie să văd că oameni care nu se ştiau prea bine puteau convieţui armonios. Că poate exista un dialog normal despre puncte de vedere diferite, unele aflate chiar în minoritate. Subiectele fierbinți nu au fost date la o parte, ci integrate, argumentate şi dezbătute ca niște teme de actualitate internautico-politică etc. Mulţi dintre cei aflaţi la amintita petrecere, şi scriitori şi nescriitori, sunt activi şi pe facebook, și pe media electronică, unde postează tot felul de articole preluate din media sau păreri proprii. Accesarea unor informaţii până atunci „imposibil de dezlegat” pentru cei ca mine (afoni civic), a început să capete, astfel, cât de cât, un sens.
Am numeroşi amici sau prieteni care au demonstrat împotriva Acordului Internaţional pentru Combaterea Contrafacerilor (ACTA), iar telefonul fără fir (decizia Curţii Europene de Justiţie: nu se poate înfiinţa o poliţie a internetului în cazul acordului ACTA) a ajuns şi la mine, aşa cum va ajunge şi la alţi „afoni”.
Ce bine că nu se înfiinţează şi o poliţie a speciilor care nu iau parte făţiş la realităţile contemporaneităţii. Altfel, aş fi putut ajunge în cine știe ce rezervație!
Andra ROTARU
