La Editura Cartea Românească va apărea volumul “La foc mărunt” de Livius Ciocârlie, în colecţia „Critică/Eseuri”.
„Scriu acest jurnal în silă. Sinceritatea lui nesinceră mă chinuie. Pentru cine scriu ? Dacă pentru mine, atunci de ce merge textul la tipar ?” Sunt prea hârşit într-ale diaristicii tipărite ca să-mi pun şi astfel de întrebări. Nu-i niciun mister. Scriu pentru mine şi după aceea, după ce recitesc, pentru cititor. Adică, după aceea şterg cât pot de mult. Pentru jurnalul publicat în timpul vieţii, problema sincerităţii nu se pune. Ea este materia primă, tratată în diferite feluri, nu scopul lui. Scopul, adică succesul, depinde de cât eşti de impudic, cât de histrion şi, la nevoie, de imaginativ.” (Livius Ciocârlie)
“Avem în cazul miilor de pagini aparţinând genului datorate lui Ciocârlie unul dintre cele mai întinse jurnale de existenţă (cum le-a numit Mihai Zamfir) şi, în orice caz, unul dintre cele mai valoroase literar din întreaga noastră literatură.” (Nicolae Manolescu)
LIVIUS CIOCÂRLIE s-a născut la 7 octombrie 1935, în Timişoara. Este critic literar, prozator şi eseist, laureat al Premiului Naţional de Literatură. În 1958 îşi încheie studiile filologice la Universitatea din Bucureşti şi, revenit în oraşul natal, lucrează ca bibliotecar, profesor în învăţământul secundar, muzeograf la Muzeul Regional al Banatului. În 1963 devine asistent la Catedra de Limba şi Literatura Franceză a Universităţii din Timişoara (iar în 1990, profesor). Studiază câteva luni − în perioada 1972-1973 − la École Pratique des Hautes Études, unde îl cunoaşte pe Gérard Genette. Între 1990 şi 1994 este profesor invitat la Universitatea din Bordeaux. Din 2000 se stabileşte la Bucureşti. Publică în revistele Orizont, România literară, Caiete critice, Vatra. Este membru al Fundaţiei ,,A Treia Europă’’. Scrie despre Balzac, Flaubert, Zola, Baudelaire, Rimbaud, Mallarmé, Valéry, Proust, Robbe-Grillet sau gruparea ,,Tel Quel” (şi despre mulţi alţi autori francezi), dar şi despre Hoffmann, Poe, Hawthorne, Melville, Kafka, Eminescu, Creangă, Voiculescu, G. Călinescu sau Cioran. Este totodată autorul unor experimente prozastice situate la graniţa dintre ficţiune şi non-ficţiune şi al unor volume ,,autobiografice” neconvenţionale.
