De curând, în colecţia Biblioteca Polirom a apărut traducerea ultimei părţi a trilogiei lui Carlos Ruiz Zafon, “Luminile din septembrie”. Cartea încheie trilogia care a debutat, în traducere, la Polirom în urmă cu câteva luni, cu volumul “Prinţul din negură”, urmat de “Palatul de la Miazănoapte”. Carlos Ruiz Zafon este considerat cel mai de succes scriitor spaniol contemporan, cărţile sale au fost publicate în peste 40 de limbi şi au cucerit numeroase premii şi milioane de cititori de pe toate cele cinci continente.
În “Luminile din septembrie” (traducere de Alina Ţiţei) se amestecă umbre diabolice şi răzbunătoare, automate ce par jucării dar nu-s, diafane poveşti de dragoste adolescentină şi evanescente peisaje marine. Totul, într-o lume ce-şi trăieşte ultimele clipe de linişte, în 1937, înainte de dezlănţuirea măcelului.
„Carlos Ruiz Zafon construieşte un roman în care brodează cu atenţie o panoplie de personaje şi întâmplări misterioase. “Luminile din septembrie” este a treia viziune romanescă a lui Zafon, născută parcă dintr-un izvor nesfârşit al pasiunii, al suspansului.” (The New York Times)
„Şi iată cum, prin Zafon, clasica, adevărata povestire, de multă vreme uitată, revine printre noi. Vocea dramatică a naratorului creează acea tensiune pe care romanele de azi par că au părăsit-o.” (The Scotsman)
Carlos Ruiz Zafon s-a născut la Barcelona în 1964. A lucrat în publicitate, a colaborat la revistele La Vanguardia şi El Pais şi, pentru câţiva ani, a locuit în Los Angeles, unde a lucrat ca scenarist. Şi-a început cariera literară în 1993, cu o carte pentru copii, “Prinţul din negură” (Polirom, 2011), pentru care i s-a decernat Premiul Edebe. Au urmat “Palatul de la Miazănoapte” (1994; Polirom, 2011), “Luminile din septembrie” (1995; Polirom, 2012) şi “Marina” (1999; Polirom, 2010). În 2001, Zafon publica primul său roman „de maturitate”, “Umbra vântului” (Polirom, 2005), care devine imediat un fenomen literar cu ecouri internaţionale. “Umbra vântului” figurează ca finalist la Premiul pentru roman Fernando Lara (2001) şi la Premiul Llibreter (2002) şi este desemnat drept cea mai bună carte a anului 2002 de cititorii revistei La Vanguardia. În anul 2004, acelaşi roman este distins, în Franţa, cu prestigiosul Prix du Meilleur Livre Etranger. Următoarea sa carte, “Jocul îngerului” (2008; Polirom, 2009), a fost aşteptată cu nerăbdare de editori şi de publicul larg şi a avut acelaşi succes formidabil. Cărţile lui Zafon au fost traduse în peste patruzeci de limbi şi au cucerit numeroase premii şi milioane de cititori de pe toate continentele.
