“Copiii de astăzi sunt interesaţi de ceea ce îi interesează dintotdeauna pe copii”

La Editura Aramis a apărut o carte pentru cei mici, intitulată „Veşti-Poveşti pentru când creşti” de Oana Machidonschi. Volumul a avut parte de o lansare spectaculoasă în cadrul Târgului de carte Gaudeamus din 2011, alături de actorii Anca Zamfirescu şi Cove. Andra Rotaru a dialogat cu autoarea despre acest volum, în exclusivitate pntru AgenţiadeCarte.ro

De curând, ai publicat volumul „Veşti – poveşti pentru când creşti”, la Editura Aramis. Cum este să scrii pentru cei mici? Este mai dificil decât dacă te-ai adresa adulţilor? Care sunt dificultăţile care apar pe parcursul scrierii unei astfel de cărţi?

Neața!

Nu că-i frumoasă viața?

Se caută și se găsește,

Răgaz pentru o poveste.

Se caută loc de sărbătoare

Și se face… o lansare.

Neața este bucurie

E prietenie și e iubire,

Neața e copilărie,

Neața-i cuvânt-jucărie!

Dar mai cu seamă, “neața” este personaj al acestei cărți. Motiv pentru care am vrut să încep astfel…

Iar acum, revenind: locul de sărbătoare nu a fost altul decât… Târgul Gaudeamus 2011, când editura Aramis a lansat “Vești-Povești pentru când crești”. O carte însoțită de CD și despre care îmi place să spun că este o carte… mai altfel decât toate.

Da, firesc ar fi să spun, poate că am scris poveștile pentru copii. Dar… îmi asum și spun: poveștile mele nu au fost “scrise” pentru copii. Ele au fost mai degrabă simțite, trăite, vorbite…

Și da, este mai dificil să scrii pentru copii, pentru că pe copii nu-i poți păcăli. Ei simt când nu ești autentic. Să poți, adult fiind, să vorbești cu un copil, să îi captezi atenția, să îl faci curios… nu e lucru simplu! Care îți reușește doar dacă ești sincer și credibil. Adică, dacă știi “limba copilăriei”. Dacă o vorbeşti, nu ai cum să te poticneşti…

Şi uite-aşa, ajungi să scrii poveşti,

Iar personajele se adună în carte…

Legat de personajele mele, ele au nume haioase, uşor de reţinut și care le definesc: Bulinuţă, Băiatul-Ochi-de-Cer, Roboţel, Fata-cu-Neaţa, Prinţul-din-Vis. Iar în povestea de vară, cititorul cunoaşte două maimuţe, dar nu ca oricare: Oa-Chi și Chi-Chi.

Ai modele de scriitori a căror literatură pentru copii a reuşit să influenţeze marea literatură?

Sigur că am modele din literatura pentru copii… Nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost copilul care am fost sau cum aş fi fost, cea de acum, dacă nu i-aş fi citit pe Edmondo De Amicis, pe Andersen, Fratii Grimm sau Perrault.

Iar dacă vorbim despre modele și valori, spun aici că am avut onoarea și bucuria să o cunosc, de-a lungul drumului meu profesional, pe Silvia Kerim….

Care sunt mizele în cazul unei astfel de cărţi pentru cei mici?

Mize? E impardonabil că nu m-am gândit la o miză?! Pentru că nu, nu m-am gândit. Nici când am publicat cartea, nici acum, când “Veşti-Poveşti pentru când creşti” cunoaşte tot mai mulţi cititori. Şi ascultători, atenţie! De ce spun aceasta? Să nu uităm, este însoţită de CD cadou: o mare bucurie pentru mine și un plus pentru carte. La realizarea “poveştii CD-ului” i-am avut alături pe regizorul Laurenţiu Calomfirescu și pe actorii Teatrului Ion Creangă, Anca Zamfirescu și Gabriel Coveşeanu, sau Cove, aşa cum îl ştim cu toţii.

Şi nu întâmplător mă exprim astfel- “povestea CD-ului”. Pentru că poveste este atunci când visezi ca ceva să se întâmple, iar acel lucru ia formă, capătă concreteţe și ești sprijinit în visul tău, în dorinţa ta, de alţii. Care vin cu suflet, cu energie, cu profesionalism și îți dăruiesc- doar ei ştiu cum anume procedează- altceva. Dintr-un text aşezat pe hârtie, primeşti acelaşi text… spre ascultare. Iar atunci, bucuria este mare…! Pornind de la poveştile mele, regizorul Laurenţiu Calomfirescu a imaginat o bijuterie. A căutat și a găsit modalitatea de îmbinare a textului, a mesajului său, cu acordurile muzicale și interpretarea de excepţie a actorilor Anca Zamfirescu și Cove.

Astfel Bulinuţă a prins viaţă. La fel, Roboţel, Fata-cu-Neaţa, Băiatul-Ochi-de-Cer ori Fata-ca-Multe. Şi poveţele lor spre prietenie, iubire, generoziate. Spre… ceea ce contează, în esenţă!

Cum ai colaborat cu ilustratorii?

Cât despre ilustraţii, s-a lucrat în echipă. O echipă tânără și frumoasă și în care cred. Nicoleta Ionescu și Alexandru Ifrim sunt cei care au dat formă și culoare personajelor din fiecare poveste: Poveste de Paşte, Poveste de vară, Poveste de toamnă și Poveste de Crăciun. Rezultatul îl vede oricine răsfoieşte paginile cărţii sau intră pe site-ul dedicat cărţii, www.vesti-povesti.net și pot spune că este unul foarte reuşit.

În ceea ce priveşte coperta, m-am bucurat să o am alături pe Victoria Argint, care îmi ştie sufletul și deci, totul a venit de la sine…

Te-ai pus în locul celor care te vor citi, în momentul scrierii acestei cărţi? Cum ai ales subiectele?

Îmi asum sinceritea răspunsului și spun: nu, nu m-am pus în locul celor ce vor citi Veşti-Poveşti!

Nici nu ştiu să fac acest lucru, personajele mele sunt zămislite foarte de dinlăuntru, deci nu le pot “trata” decât cu dragoste, prietenie, înţelegere. Sunt ale mele. Persoanjele mele sunt eu. Sau oricine (mai) crede în lucruri frumoase, în minuni, cum poate doar în poveşti se mai întâmplă… Nu mi-am ales “subiectele”, pentru că ele, aşa cum spuneam mai devreme, sunt în mine. Este în mine bucuria de a dărui, de a citi, trăiesc în mine iubirea, prietenia, spaima. Trăieşte în mine Măria-Sa, “A fost odată…” Adică, Povestea.

Ce îi mai interesează, astăzi, pe copii? Există o schimbare, curente noi în literatura pentru copii?

Copiii de astăzi sunt interesaţi de ceea ce îi interesează dintotdeauna pe copii: jocul, cunoaşterea, noul, ineditul, povestea. Doar că, firesc, manifestarea acestora acum îmbracă alte forme și expresii decât cele de acum 10-15 sau 30 de ani…

Aşa cum oricine poate observa, copilul mileniului III trăieşte printre personaje recente – care au în spate o solidă industrie de marketing- și clasicele Albă-ca-Zăpada, Scufiţa Roşie ori Harap-Alb.

Este minunat cum în acelaşi sufleţel de copil, se găseşte loc pentru Ileana-Cosânzeana și “contemporanul”… Sportacus. Dar şi – pentru Roboţel, Oa-Chi ori Fata-cu-Neaţa. Adică, pentru cele patru poveşti, aşezate într-o carte mai altfel decât toate: Veşti-Poveşti pentru când creşti.

Cât de important este acest domeniu în România, din punctul tău de vedere? Care este situaţia autorilor de literatură pentru copii, în afară?

Cât de importantă este muzica? Ori teatrul? Ori Binele şi Frumosul? În egală măsura, spun eu, este importantă literatura. Şi cu atât mai mult, ca ea să pătrundă în suflete devreme în viaţă, adică în anotimpul copilăriei…

Din păcate, literatura pentru copii nu este aşezată pe locul care i se cuvine şi încă este percepută ca un gen minor al marii literaturi. Fapt ce se întâmplă atât în lume, cât şi la noi. Pentru casele editoriale din România, este, iertată să fiu, mai la îndemână să cumpere drepturile de publicare pentru un autor validat în lumea literară din afara ţării, decât să pună umărul şi să publice autori români de literatură pentru copii.

Motiv în plus de a felicita editura Aramis pentru că a publicat şi a crezut în Veşti-Poveşti pentru când creşti!

Ce va urma după acest volum?

Să ştiu ce urmează?! Mai bine aştept și văd ce se “derulează”…

Las firescul să îşi urmeze cursul… dacă va fi să fie “poveste în continuare”, mă voi bucura să mă aşez, din nou, la scris…

Până atunci însă, îmi doresc ca Veşti-Poveşti să se dezvăluie cât mai multor suflete, de oameni mari ori copii. Fie că le vor citi, fie că vor citi și asculta CD-ul care însoţeşte cartea, important e că mesajul de prietenie, speranţă, iubire și generozitate să ajungă…

Dacă în loc de 4 anotimpuri, am avea 4 sentimente? Dacă primăvara ar însemna iubire, vara – prietenie, toamna – dăruire, iar iarna – bogăţie sufletească? Iar toate la un loc ar forma o poveste? Povestea există în Veşti- Poveşti pentru când creşti.

Vă invit, aşadar în lumea lui -a fost odată. Dar nu pe tărâmul fermecat al basmelor clasice, ci aici și astăzi… O călătorie în versuri prin Palatul din Vis, pe tărâmul ursitoarelor, în lumea printre flori de corcoduş, pe cărarea cu mult soare.

Cred în puterea binefăcătoare a poveştii, în forţa terapeutică a lecturii. Cred în sentimentul care umanizează fiinţa – iubirea. Şi în cartea – dar, care este aproape personaj în Povestea de toamnă.

“O carte este un dar mai altfel decât toate.

Şi-n orice carte trăieşte o Poveste,
Venită, uneori, fără de Veste.”