Duminică 29 ianuarie 2012, ora 19.00, la Sala ArCuB (ArCuB – Centrul de Proiecte Culturale al Primăriei Municipiului Bucureşti), va avea loc spectacolul „Viţelul de aur”, după Ilf şi Petrov, în regia lui Eugen Gyemant. Scenografia: Vladimir Turturica şi Tudor Prodan. Din distribuţie: Tudor Aaron Istodor, Cătălin Babliuc, Dan Rădulescu, Lucian Iftime, Smaranda Caragea, Radu Iacoban.
Dramatizarea după una dintre cele mai amuzante cărţi ale secolului XX, “Viţelul de aur”, scrisă de celebrul duo literar Ilf şi Petrov, doi mari maeştrii ai comediei, prezintă un episod al aventurilor simpaticului escroc Ostap Bender prin Uniunea Sovietică a anilor 1920.
Făcând haz de necaz, Ilf (pseudonimul lui Ilia Arnoldovici Feinzilberg, 1897-1937) şi Petrov (pseudonimul lui Evghenii Petrovici Kataev, 1903-1942) au colaborat la o serie de romane, povestiri,foiletoane şi schiţe satirice.
“Trei escroci încearcă să pună mâna pe un milion de ruble şi să fugă cu banii la Rio de Janeiro, unde nu-i pune nimeni să construiască socialismul. Dar nimeni nu ajunge vreodată la Rio de Janeiro, deşi cu toţii visăm asta din copilărie şi ne petrecem vieţile încercând să punem mâna pe milionul de ruble. Toţi ne luptăm să călărim această lume mediocră, nesărată, să-i stoarcem resursele şi să fugim cât vedem cu ochii. Vrem să trăim adevărata viaţă, în adevărata lume, fără să ştim că „străinătatea e un mit”. Toţi ne credem Mari Maeştri ai Combinaţiilor şi toţi, toţi fără excepţie, ajungem administratori de bloc.” (Eugen Gyemant)
În cele mai valoroase scrieri ale lor, Douăsprezece scaune (1928) şi Viţelul de aur (1931), scriitorii Ilf şi Petrov critică birocraţia, lăcomia, tradiţiile învechite din Uniunea Sovietică a secolului trecut.
În Viţelul de aur aflăm cum a încălcat Panikovski convenţia, despre cei treizeci de fii ai locotenentului Schmidt, despre telegrama fraţilor Karamazov sau despre fiul risipitor care se întoarce acasă. Protagonistul, Ostap Bender, este tipul de personaj cu care putem da nas în nas şi-n vremurile tulburi pe care le traversăm acum. E fascinant cât de mult seamănă între ele epocile de tranziţie. În spaţiul cenuşiu dintre legile vechi şi cele noi se consumă destine fabuloase.
