La Editura Humanitas, în colecţia „Eseistică”, a apărut volumul „Minunea Sfântului Baudolino” de Umberto Eco, ediţia a II-a. Între 1959 şi 1961, Umberto Eco a publicat în revista italiană “Verri” o serie de texte satirico-parodice vizând o diversitate caleidoscopică de teme ale lumii contemporane. Peste doi ani, în 1963, textele aveau să fie strânse în volumul de mare succes “Jurnalul minim”. Un nou volum, “Il secondo diario minimo”, a fost publicat în 1992. Versiunea românească reprezintă o selecţie din această ultimă ediţie.
Tonul sarcastic şi ironia muşcătoare fac ca tuşele groase în care scriitorul italian infăţişează o realitate sau alta să scoată în evidenţă tocmai acele detalii stânjenitoare şi sâcâitoare, pe care, dintr-o prea mare obişnuinţă cu ele, nici măcar nu le mai băgăm în seamă. După cum însuşi autorul mărturiseşte, intenţia cărţii – a cărei deviză este Lăsaţi-mă să mă amuz! – depăşeşte cu mult semnificaţia etică a dictonului Ridendo castigat mores. Căci aici nu intenţia moralizatoare precumpăneşte, ci dorinţa lui Eco de a induce cititorului acea luciditate amară pe care n-o poţi îndeobşte căpăta decât amuzându-te copios. Treptat însă, savoarea umorului va lăsa locul unei alte savori, mai adânci şi mai stăruitoare, aceea a tristeţii de a ne simţi puşi în faţa unor adevăruri pe care am fi dorit să nu le ştim.
Umberto Eco (n. 1932) este autor de romane, eseuri, tratate academice şi cărţi pentru copii. Profesor de semiotică la câteva dintre cele mai celebre universităţi europene şi americane, a abordat din această perspectivă aspecte cruciale ale culturii. Este unul dintre cei mai de seamă gânditori contemporani, iar eseurile sale sunt adevărate modele ale genului. Strălucitoarea sa operă romanescă, începută în 1980 cu Numele trandafirului, este renumită pentru subtilele ei jocuri de limbaj şi pentru abundenţa simbolurilor şi aluziilor culturale. Opere principale în traducere română: Opera deschisă (ELU, 1969); Tratat de semiotică generală (Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982); Numele trandafirului (Dacia, 1984); Lector in fabula (Univers, 1991); Pendulul lui Foucault (Pontica, 1991); Limitele interpretării (Pontica, 1995); Insula din ziua de ieri (Pontica, 1995); Cinci scrieri morale (Pontica, 1998; Humanitas, 2005); Minunea Sfântului Baudolino (Humanitas, 2000); Pliculeţul Minervei (Humanitas, 2004); Jurnal sumar (Humanitas, 2004).
