La Editura Polirom, în colecţia „Biblioteca Polirom”, a apărut volumul „Luminile din septembrie” de Carlos Ruiz Zafon, în traducerea Alinei Titei. Cartea încheie trilogia care a debutat, în traducere, la Polirom în urmă cu câteva luni, cu volumul „Prinţul din negură”, urmat de „Palatul de la Miazănoapte”. Cărţile lui Zafon au fost traduse în peste patruzeci de limbi şi au cucerit numeroase premii şi milioane de cititori de pe toate continentele.
Într-un orăşel de coastă al Normandiei, unde zvonurile umblă în voie şi brutăria ţine loc de ziar local, până şi copiii cunosc povestea luminilor ce plutesc pe ape, lângă ţărm, în zilele lui septembrie. Irene, adolescenta venită de la Paris, o află şi ea repede, dar are şi cumplita ocazie de a vedea şi de a simţi cum povestea e adevărată. Astfel se ţese misterul ce-i va uni pentru totdeauna pe Irene şi Ismael, în timpul unei veri magice în Golful Albastru. Un mister care-i va face să trăiască cea mai emoţionantă aventură într-un univers labirintic de lumini şi umbre.
În „Luminile din septembrie” se amestecă umbre diabolice şi răzbunătoare, automate ce par jucării dar nu-s, diafane poveşti de dragoste adolescentină şi evanescente peisaje marine. Totul, într-o lume ce-şi trăieşte ultimele clipe de linişte, în 1937, înainte de dezlănţuirea măcelului.
„Carlos Ruiz Zafon construieşte un roman în care brodează cu atenţie o panoplie de personaje şi întâmplări misterioase. Luminile din septembrie este a treia viziune romanescă a lui Zafon, născută parcă dintr-un izvor nesfârşit al pasiunii, al suspansului.” (The New York Times)
„Şi iată cum, prin Zafon, clasica, adevărata povestire, de multă vreme uitată, revine printre noi. Vocea dramatică a naratorului creează acea tensiune pe care romanele de azi par că au părăsit-o.” (The Scotsman)
Carlos Ruiz Zafon s-a născut la Barcelona în 1964. A lucrat în publicitate, a colaborat la revistele La Vanguardia şi El Pais şi, pentru câţiva ani, a locuit în Los Angeles, unde a lucrat ca scenarist. Şi-a început cariera literară în 1993, cu o carte pentru copii, Prinţul din negură (Polirom, 2011), pentru care i s-a decernat Premiul Edebe. Au urmat Palatul de la Miazănoapte (1994; Polirom, 2011), Luminile din septembrie (1995; Polirom, 2012) şi Marina (1999; Polirom, 2010). În 2001, Zafon publică primul său roman „de maturitate”, Umbra vântului (Polirom, 2005), care devine imediat un fenomen literar cu ecouri internaţionale. Umbra vântului figurează ca finalist la Premiul pentru roman Fernando Lara (2001) şi la Premiul Llibreter (2002) şi este desemnat drept cea mai bună carte a anului 2002 de cititorii revistei La Vanguardia. În anul 2004, acelaşi roman este distins, în Franţa, cu prestigiosul Prix du Meilleur Livre Etranger. Următoarea sa carte, Jocul îngerului (2008; Polirom, 2009), a fost aşteptată cu nerăbdare de editori şi de publicul larg şi a avut acelaşi succes formidabil.
