La Editura Art a apărut volumul „În căutarea timpului pierdut – Swann” de Marcel Proust, în traducerea Irinei Mavrodin.
„Se poate spune că de aproape un veac încoace nici un scriitor n-a tulburat mai adânc conştiinţa literară a lumii şi mai ales n-a concentrat asupra lui, în aşa măsură, intelectualitatea contemporană decât Marcel Proust.” (Camil Petrescu)
„Primul roman din În căutarea timpului pierdut are o autonomie prin care se revelează, în deplinătatea lor, o structură şi o viziune originale care au «revoluţionat» proza secolului nostru. Inclus şi articulat puternic în ansamblul În căutarea timpului pierdut – definit de Proust însuşi ca fiind analog unei simfonii sau unui edificiu arhitectonic –, Swann nu are nevoie de o «continuare». Bucuria unei cunoaşteri totale îi este dată cititorului care ajunge la ultimul cuvânt al cărţii.” (Irina Mavrodin)
„Dacă se-ntinde, pe atâtea zeci de pagini, cu analiza unui gest, a unei amintiri, a unui detaliu, Proust o face pentru a fi cât mai exact. O face cu minuţia (sublimă) a cuiva care ar încerca să urmărească drumul ultimului vălătuc de fum prin aer… În căutarea timpului pierdut încearcă (şi reuşeşte) să surprindă conturul acestui fum prin aer. Nimeni nu a dat atâta consistenţă nemuritoare unui lucru atât de impalpabil precum memoria. Vă voi spune că merită cu prisosinţă să vă «pierdeţi timpul» cu Timpul pierdut. Viaţa este prea scurtă pentru a nu-l citi pe Proust.” (Alex. Leo Şerban)
Marcel Proust (10 iulie 1871 – 18 noiembrie 1922) a fost un romancier, eseist şi critic literar francez, cunoscut în întreaga lume îndeosebi datorită romanului În căutarea timpului pierdut. Acesta a schimbat perspectiva asupra scrierii literare prin viziunea sa asupra timpului, care a declanşat puternice modificări la nivelul structurii narative. Acesta explică scurgerea timpului în lumina teoriilor filosofului francez Henri Bergson. Acesta a mai publicat Les plaisirs et les jours (1896), La Bible D’Amiens (1904), Sésame et les lys (1906), Pastiches et mélanges (1919), Contre Sainte-Beuve (1954), Jean Santeuil (1954).
