Ecleziastul. Cuvintele Ecleziastului, fiul lui David, regele lui Israel în Ierusalim
5 (…)
Ălui de-argintu-i e drag foarte
nu trece cu argintu-n moarte,
şi pune numai cel nerod
prisosul mai presus de rod,
iar asta-i chiar deşertăciune
fiind doar o înşelăciune.
Unde e mult prisosul, – încă
mai mulţi îs ceia ce-l mănâncă
şi-avuţii nu au să-l mănânce
decât din ochi, până e rânced.
Robul se duce să se culce
voios, căci somnu-i este dulce,
în timp ce neprielnic cuib
e patu-ţi, dacă te îmbuibi.
Şi-am mai văzut averi, sub soare,
cărora le eşti paznic, până
se spulberă la-ntâia boare
şi nu-l laşi cu nimic în mână
pe fiul tău. – La fel de gol
cum mamei i-ai ieşit din vintre
te vei întoarce-n lutul gol,
în care nimeni n-o să intre
cu mâna plină, – singur ţol
fiindu-ţi strâmtul alb linţol.
Ci totul e o trudă-n vânt,
iar zilele-ţi, într-adevăr
se scurg în întuneric, făr’
de slavă,-n jale, în frământ
amarnic şi în zbucium greu.
Dintr-astă pricină, cred eu
că-i bine să mănânci şi bei
cât ţi-este dat de Dumnezeu, –
mai mult, Căruia n-ai să-I ceri,
căci asta-i partea ce ţi-o iei
fiind a ta, – iar Dumnezeu
dacă te dăruie cu-averi
şi,-n ciuda grelelor poveri,
ţi-ngăduie să poţi să bei
şi să mânânci din truda ta,
acesta-ţi este, nu uita,
darul făcut de Dumnezeu.
Care te face a uita
mâhnirea, pe pământ, a ta,
că,-n inima lui Dumnezeu
topeşte-se mâhnirea ta.
Daniel Cristea-Enache
[…] nu se îngrijoreze întîmplătorii mei cititori trecători (aceia care știu mă&iartă) nu am să-i obosesc cu po E ZI e, nici cu sonete, nici cu trubaduri, azi mi-am propus să […]