În ziua a opta dintr-un decembrie friguros, cel al anului 2005, a apărut primul număr, din seria nouă, al revistei „Cultura”. Un săptămânal editat de Fundaţia Culturală Română, care, iată, oferă cititorilor săi, după şase ani, cel de-al 353-lea „episod” al existenţei unei publicaţii pe care răceala vremii şi a vremurilor n-au speriat-o şi nu o sperie. Ba, dimpotrivă, putem spune că o face să fie dinamică, vie. A pornit pe cale cu o redacţie majoritar tânără şi cu drum deschis confruntării de idei, dialogului civilizat, cu miez, descinderii în zone unde alte publicaţii culturale nu au fost interesate să pătrundă. Mai ales în „labirintul epocii noastre”, acolo unde năravurile şi moravurile se zbat pe uscat între ce a fost ieri şi ce nu prea ştim ce va fi mâine. Şi unde mentalităţile încă mai dibuie după schimbare.
Sub manageriatul academicianului Augustin Buzura, care nu s-a iluzionat că va primi stipendii de la vreun for administrativ ori de la vreo instituţie culturală, revista a rezistat, într-un format de 32 de pagini pe săptămână, 353 de săptămâni. Adică 6 ani pe care îi sărbătoreşte pe 8 decembrie 2011.
Din interviurile, editorialele, eseurile, tabletele publicate în „Cultura” s-au făcut şi se vor mai face, în viitorul apropiat, cărţi. Seniori ai „umanioarelor”, dar şi masteranzi, ba chiar studenţi la început de facultate s-au aflat colegi de pagină în acest dinamic săptămânal. Cu siguranţă, revista are astăzi cel mai mare număr de colaboratori tineri (din Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara, Craiova, sau aflaţi la studii în străinătate) dintre toate publicaţiile culturale din România. Dar şi personalităţi internaţionale, precum un singur exemplu – Kjell Espmark, Preşedinte al Comitetului Nobel.
„Cultura” şi-a schimbat, pentru a treia oară, look-ul, aliniindu-se, şi în dinamica editorială, publicaţiilor mari europene, chiar de la numărul aniversar.
La mulţi ani, „Cultura”!
Dan Mircea CIPARIU
