Vineri, 2 decembrie 2011, de la ora 18.00, la Casa de Cultură « Traian Demetrescu » a Municipiului Craiova (director, Alexandru Stuparu), poetul şi editorul Claudiu Komartin este invitat la a treia întâlnire din acest an a proiectului „Scriitori la TRADEM”. Claudiu Komartin va susţine conferinţa « Cobalt. Poezie şi existenţă ». Nicolae Coande, iniţiator al acestui proiect cultural, va prezenta profilul poetului în faţa publicului craiovean.
La anterioarele ediţii, invitaţii au fost poeţii Marian Drăghici şi Paul Vinicius.
Născut în Bucureşti în 1983, Claudiu Komartin a publicat patru volume de poezie: Păpuşarul şi alte insomnii (Editura Vinea, 2003, 2007), Circul domestic (Editura Cartea Românească, 2005) şi Un anotimp în Berceni (Editura Cartier, 2009, 2010), Hemoragia soarelui, 33 de poeme, cu 22 de gravuri de Ana Toma, bibliofil, 2009.
Activitate publicistică (articole, eseuri, traduceri) în „Vatra”, „Adevărul literar şi artistic”, „Ziarul de duminică”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Euphorion”, „Tomis” etc. A publicat articolul-manifest „Generaţia 2000 – o introducere” (2005). Selecţii din poemele sale au fost traduse şi publicate în franceză („Confluences poétiques”), germană („Wespennest”, „Die Horen”), suedeză („Lyrikvännen”, antologia Om jag inte får tala med någon nu, 2011), slovenă (antologia Medana dnevi poezije in vina, 2005), maghiară (antologiile Szabadulás a gettóból, 2008 şi Egy zacskó cseresznye, 2009), sârbă („Gradina”, „Zlatna Greda” şi în antologiile Iz novije rumunske poezije, 2009 şi Časopis za književnost Treći Trg, 2010), bulgară („Balkani”, „Literaturen Vestnik”), poloneză („Lampa”), japoneză („Beagle”) şi coreeană („Munhak”). Coautor, împreună cu Mitoş Micleuşanu, Răzvan ţupa şi Adina Zorzini, al textelor ce stau la baza piesei Deformaţii, montată în 2008 la Bucureşti, şi al scenariului Trişez cu viaţa, scris în urma unui atelier de trei zile cu persoanele private de libertate de la Penitenciarul Bistriţa şi montat în 2010. Coautor, împreună cu Radu Vancu, al antologiei Cele mai frumoase poeme din 2010 (Editura Tracus Arte, 2011), cuprinzând textele a 50 de poeţi români contemporani. Prezent în antologia Compania poeţilor tineri în 100 de titluri alese de Dan Coman şi Petru Romoşan (Editura Compania, 2011). Este redactor-şef al revistei „Poesis Internaţional”. Conduce, din 2010, Casa de Editură „Max Blecher”. A tradus literatură din franceză, engleză şi italiană. A tradus volumele Suflete cenuşii, de Philippe Claudel (Polirom, 2007), Raportul lui Brodeck, de Philippe Claudel (Polirom, 2008) şi Peştişorul de aur, de Jean-Marie Gustave Le Clézio (Art, 2009).
«Desprinsă parcă din gravurile medievale, poezia lui Claudiu Komartin consemnează acum anamorfoza lentă a cotidianului într-un lăcaş halucinant al violenţei şi angoasei. Pentru aventura grotescă a organicului, Circul domestic marchează punctul în care bacchanaliile frenetice se transformă într-un sabat bestial: nici o tresărire nu mai tulbură dospirea imundă a materiei, nici o utopie nu mai frânează prăbuşirea ireversibilă a sinapselor. Desfăşurate între tavernă şi cimitir, între tripou şi bazar, viziunile tăioase ale lui Claudiu Komartin au încetat să mai fardeze obrazul hâd al realităţii, dezvăluind fără rezerve stranietatea sălbatică a universului familiar. În aceste condiţii, departe de a fi o modalitate de cosmetizare a traumei, scriitura rămâne singura modalitate de exorcizare a ei. Cred că, prin ceea ce a scris până acum, Claudiu Komartin are deja asigurat un loc pe podiumul ultimei generaţii de poeţi. Rămâne de văzut care.» (Andrei Terian, Ziarul de Duminică, iulie, 2008)
«Umanitatea „Poemelor“ e eclectică, crepusculară, exotică, dostoievskiană, contorsionată. Este o lume halucinantă, în care moartea contagiază, iar viaţa se converteşte şi se perverteşte sub virulenţa unui morb inconturnabil. De aceea, aş merge, fără riscul suprainterpretarii (nu mai mult decât cei care au văzut în Tătuca fantasma atemporalizată a comunismului), pe ideea alterării individuale, indiferente şi alienante, a literaturizării unui sindrom schizoidal acutizant. Textele sunt voluntar tranzitive, epicizate, transcripţii orale ale faptului (devenit) divers, iar drama este tranşata cu un firesc bestial şi abrutizat.» (Rita Chirian, Cultura, 2009)
