La Editura Cartea Românească, în colecţia “Proză”, a apărut volumul “Te voi răpi la noapte!” de Stelian Ţurlea. „În cazul lui Stelian Ţurlea, dexteritatea narativă – sau profesionalismul, cu un cuvânt la fel de discreditat, în chip bizar, în lumea literară dâmbovoiţeană – face ca autorul să pianoteze la fel de atrăgător în partitura pur aventuroasă a pubertăţii (romanele cu Daniel), ca şi în cheia sentimentală a maturităţii încă ingenue, în situaţii dramatice porecum cele din decembrie 89, ca şi în psihoza introvertirii traumatizate, în contextul anchetei detectivistice, ori în tipare de basm potrivite cu organismul interlop al mediului valah de tranziţie.”, a scris Dan C. Mihăilescu. Andra Rotaru a dialogat cu autorul, în exclusivitate pentru AgenţiadeCarte.ro
Titlul volumului este preluat din versuri ale formaţiei Viţa de vie.
Titlul volumului e preluat doar aparent din versurile acelui cântec pe care îl menţionezi, e o poveste mai amplă pe care e bine s-o lămuresc. „Te voi răpi la noapte” e o arie celebră din opereta „Secretul lui Marco Polo” de Francis Lopez, cei din generaţia mea şi mai vârstnici au fredonat-o intens în tinereţile lor. Cântecul a devenit atât de popular, încât a fost preluat de numeroşi cântăreţi de muzică aşa-zis uşoară, formaţia „Viţa de vie” fiind numai una dintre ele, e posibil să fie cea mai recentă, în orice caz cu un succes mare. Cum eu doream şi doresc în continuare ca printre cititorii mei să se numere cât mai mulţi tineri, am preferat să trec acest motto al cărţii ca amintind de „Viţa de vie” pentru că spune mult mai mult generaţiilor noi decât opereta în cauză…
Ce înseamnă pentru dvs. succesul sau gloria? Ce înseamnă pentru personajul romanului “Te voi răpi la noapte”?
Nu mi-am pus niciodată problema gloriei, dar mi-am pus-o pe cea a succesului unei cărţi. Şi nu cred că există vreun scriitor în lume care să dea drumul pe piaţă unei cărţi fără să-i dorească succes. Prin urmare, vreau ca acest roman scris, ca şi altele, dintr-o răsuflare, să aibă succes. În ce priveşte personajul romanului, cred că întrebarea trebuie pusă altfel – sau deloc. Ileana e o ziaristă tenace care vrea să reuşească, în orice face, nu numai în meseria ei. Dar sunt atât de mulţi oameni în jurul nostru care doresc şi fac aşa ceva, încât nu e caracteristic, pur şi simplu asta e structura ei.
Ileana Caragea este un personaj pe care cititorii dvs. îl ştiu deja din „Arunc-o pe soră-mea din tren”. Credeţi că aţi consumat deja tot potenţialul acestui personaj sau o veţi mai readuce în alte romane?
La foarte scurt timp după apariţia romanului, George Arion a binevoit să-i facă o cronică foarte elogioasă – pentru care îi mulţumesc din nou – în care spunea că, dacă o voi mai purta ca personaj pe Ileana Caragea şi în alte scrieri ale mele, ea are toate şansele să devină cea mai cunoscută şi mai îndrăgită femeie-detectiv din literatura noastră poliţistă actuală pentru că are un potenţial enorm, încă nedezvăluit pe deplin. M-am bucurat mult că George Arion a intuit asta, pentru că vreau într-adevăr să nu renunţ la Ileana. Când şi cum va fi din nou într-o carte, nu vă pot dezvălui acum. Pur şi simplu încă nu ştiu.
Care au fost primii cititori interesaţi de ceea ce aţi scris dvs.?
Nu ştiu. Ar trebui să întrebaţi editura sau librăriile. Probabil cei interesaţi de romanele poliţiste. Fireşte, prietenii mei, care nu pierd niciun roman semnat de Stelian Ţurlea.
Atunci când persoane din viaţa dvs. devin personaje de roman, cum reacţionează? Care a fost cea mai neplăcută situaţie de până acum?
Sunt uimiţi, unii se bucură, chiar sunt mândri că au ajuns într-o carte, alţii nu reacţionează. Sunt convins că nu le displace, oricum ar fi zugrăviţi. Aşa că n-am trecut prin vreo situaţie neplăcută.
Cum e să scrieţi din perspectiva unui personaj feminin?
Am mai spus asta cândva, am mai fost întrebat: cum ai reuşit să intri în pielea unor femei? Răspund ce am mai răspuns, adică nu vreau să mă dau mare, vorbind despre puterea scriitorului de a se transpune şi tot felul de chestii de-astea. Prefer să spun că nu ştiu, pur şi simplu asta am vrut, mi-am imaginat şi presupun că mi-a ieşit, din moment ce sunt întrebat. Nu cred că e mai greu decât abordarea vieţii din punctul de vedere al unui bărbat sau al unui copil. Şi nu e prima oară că o fac. Arunc-o pe soră-mea din tren! are tot personaje principale feminine. Darul Ioanei, la fel. Trei femei – de asemenea. Şi nici nu văd de ce perspectiva ar trebui să fie alta.
Volumul surprinde foarte bine realităţi ale vieţii din România dar şi aventuri extraordinare dintr-o lume nu atât de similară. Credeţi că există şanse să se oprească în curând aceste tare ale societăţii?
Nu cred. De asta finalul e pesimist. Şi nu pentru că n-ar exista legi, sau ţara n-ar fi guvernată ca lumea, ci pentru că lumea s-a pervertit teribil, la noi şi oriunde, şi este din ce în ce mai greu să înlături, cum spui, tarele. Asta nu înseamnă să renunţăm la speranţă şi să nu ne mai batem. Iar o carte, toate cărţile în care sunt descrise realităţile astea fac bine. Sunt convins. E ca un fel de exorcizare.
Care au fost modelele sau scriitorii care v-au influenţat să vă documentaţi pentru acest periplu “detectivistic”?
Marii clasici ai romanului poliţist pe care îi recitesc şi recitesc de nenumărate ori cu aceeaşi plăcere ca la prima lectură, cu decenii în urmă, şi continui să mă minunez cât de convingător, cât de limpede, cât de direct, fără farafastâcuri, ştiau să scrie.
Fireşte, prietenii mei, care nu pierd niciun roman semnat de Stelian Ţurlea.
Da,si eu sunt unul dintre ei.
Dincolo de orice prietenie va indemn sa cititi cartile scrise de Stelian Ţurlea.
Nu veti regreta
Adrian Calinescu
Da, o carte buna ca o arie, cum ii spune numele!
Nu speram sa fiu atat incantata de o carte ce zugraveste lumea de azi, situatii cu care avem permanent contact direct sau prin media.
Succes in continuare!
GG