De curând, la Editura Theosis a apărut volumul „Jurnal de tresăriri” de Marius Iordăchioaia.
„Un Ţuţea redivivus într-un exerciţiu liric şi mistic de o voluptate greu de atins. O invazie de diurn, de urban, de cultură media, de tânguire, de mundan din care nu poţi evada decât dacă găseşti Uşa, Calea, Viaţa, Potirul. Cuvintele lui, pe alocuri bici, sunt greu de purtat. Ne lovesc şi ne seacă, dar ne şi mângâie şi ne tămăduiesc. Ca un scăpat din Rai, autorul face un inventar al lucrurilor care îl înconjoară, se leapădă de ele şi se pune pe tânjit. Există o acreală roditoare în fiecare poezie, ca a monahilor îndureraţi de nebunia unei lumi în derivă.
Marius Iordăchioaia îşi vărsă sufletul pe hârtie ca-ntr-o spovadă publică, într-un exerciţiu de sinceritate cum nu am mai întâlnit, invitându-ne tainic la o introspecţie a propriilor noastre vieţi şi alegeri. Deşi e la modă să fii auto-critic până la masochism, autorul nu o face din manierism, pentru că aşa ar da bine, ci pentru că el nu poate fi altfel. Metafora, drogul tare al scriitorilor, este aici doar un vehicul pentru a descrie o stare a lucrurilor şi un vehicul spre Hristos.
La urma urmei, ce aşteptări poţi avea de la un volum de poezie cu motto-ul năucitor, de o precizie filozofic-avocăţească extraordinară: „Fără Hristos viaţa fiecăruia dintre noi e o crimă perfectă”? (Laurenţiu Dumitru)
