La Editura Dacia XXI, în colecţia „Discobolul XXI”, a apărut volumul “Călător în Parnas” de Emil Lungeanu.
„Insolită ca formulă şi probabil fără precedent, „încercarea monografică” de faţă, concepută integral în versuri în chipul unei epopei (!), propune în cheie ludică un portret literar Florentin Popescu supus judecăţii cititorului atât cu opera propriu-zisă, cât şi cu fragmente din exegeza ei de până acum, adăugându-le comentarii şi contribuţii personale originale printr-o diversitate de tehnici mergând până la intertextualism liric, reportaj, interviu, pamflet, autobiografism şi chiar dialog dramatic.
Prodigios peregrin, inventiv creator de cânturi hesiodice, Emil Lungeanu s-a decis să defrişeze abundenta vegetaţie a Călătoriei prin Parnas. A avut în vedere cam tot ce spun pe seama lui Florentin Popescu numeroşii săi comentatori. A rezultat un joc viu, în paisprezece capitole versificate, ultimul unul autoscopic, cât şi un mesaj de egală dezinvoltură ludică menit să aline izbucnirile lirice, hrănite în ritmul sprinten al unui exerciţiu afectiv dedicat, cum spuneam, camaradului de drumuri literare Florentin Popescu.
Emil Lungeanu ştia ce ştia : în felul său, meşteşugit, stăpâneşte o sumă de viziuni, invocă umanitatea necoruptă a notelor dominante ale celui care traversează, ca biograf, reporter, poet, lector de varii orizonturi, o amplă experienţă de atelier. Pot crede că Florentin Popescu merită pe deplin încercarea monografică ce i-a fost destinată. În fond, vitalitatea lui intelectuală se întâlneşte cu omagiul celuilalt, glumeţ, pe jumătate grav, eminamente spectaculos. După ce reţetar ? Păi, după şederi tainice în mijlocul nisipului aurifer presărat de Florentin Popescu, peste aşteptări, cu pepite de adevărată literatură.
Să spunem că acest volum salută omagial cei 65 de ani pe care personajul complex al confratelui buzoian are de gând să-i însoţească pe mai departe. Deocamdată, în filmul întocmit de Emil Lungeanu, receptorul îl introduce pe cel receptat, pe măsura travaliului său, într-un proiect devenit portret, la rându-i modelat decisiv de amiciţie, tangenţe problema-tice în jurul axului existenţial, meditaţii conforme cu Epoca, aptă să-şi legitimeze iluziile, eşecurile, cuiele strâmbe.” (Henri Zalis)
