De curând, la Editura Polirom, a apărut ultimul volum semnat de Tony Judt, în traducerea Cristinei Chevereşan. Autobiografic, „Cabana memoriei” reprezintă o mărturie excepţională despre a doua jumătate a zbuciumatului secol XX.
„Tony Judt a fost un gânditor excepţional, un prieten de o mare generozitate şi un umanist cum prea puţini au rămas în lumea noastră tot mai sărăcită spiritual.” (Vladimir Tismăneanu)
„În cazul lui Tony Judt, amintirile au şi rolul de a dubla, ca biografie existenţială, spectaculoasa biografie intelectuală a unuia dintre gânditorii de anvergură ai sfârşitului şi începutului de mileniu.” (Mircea Mihăieş)
„Eseurile din această cărticică nu au fost destinate publicării. Am început să le scriu de plăcere – şi la îndemnul lui Timothy Garton Ash, care a insistat să găsesc o întrebuinţare folositoare propriilor gânduri, din ce în ce mai interiorizate. […] Nu am modificat sau reformulat niciunul dintre textele orginale, scrise cu ajutorul şi colaborarea vechiului meu coleg Eugene Rusyn. Recitindu-le, constat că am fost destul de deschis, uneori chiar critic faţă de cei pe care-i iubesc, păstrând în acelaşi timp, în cea mai mare parte, o tăcere judicioasă în ceea ce-i priveşte pe cei cărora le-am păstrat o amintire mai puţin afectuoasă. Nu mă îndoiesc că aşa trebuie să fie. Sper ca părinţii, soţia şi mai ales copiii mei, citind aceste exerciţii de rememorare afectivă, să găsească în ele încă o dovadă a dragostei neclintite pe care le o port.” (Tony Judt)
Avea şaizeci de ani, o familie reuşită, cu doi copii încă adolescenţi, şi o carieră ajunsă în punctul culminant: aici se afla istoricul Tony Judt în 2008, când a fost diagnosticat cu scleroză laterală amiotrofică. Ce poţi face când o boală te lasă treptat fără puterea de a te mişca, de a vorbi, pentru ca la final să-ţi curme răsuflarea şi bătăile inimii? Tony Judt se va retrage într-o zonă în care, de altfel, a excelat dintotdeauna: creierul. Paralizat, în nopţile lungi şi fără somn, el va face uz de o tehnică de memorizare numită de Jonathan Spence „palatul memoriei”, care asociază evenimentul cu un loc concret. Judt construieşte însă o „cabană a memoriei” din fragmentele vieţii sale, de la copilăria în coloratul Putney londonez până la ultimii ani petrecuţi în New York. Rezultatul este volumul „Cabana memoriei”: un monument de curaj, înţelepciune şi bun-simţ.
Tony Judt (1948‑2010) a fost profesor de studii europene la New York University şi director al centrului de studii Remarque Institute din cadrul aceleiaşi universităţi. Dintre volumele sale, menţionăm: Marxism and the French Left: Studies on Labour and Politics in France 1830‑1982 (1990), Past Imperfect: French Intellectuals, 1944‑1956 (1992), A Grand Illusion: An Essay on Europe (1996), Socialism in Provence 1871‑1914: A Study in the Origins of the Modern French Left (2000), Identity Politics in a Multilingual Age (2004). A fost un colaborator constant al publicaţiilor The New York Review of Books, Times Literary Supplement, The New Republic, The New York Times, precum şi al multor altor reviste din Europa şi Statele Unite.
