Joi, 27 octombrie 2011, la Cinema Giorgione, principalul cinematograf din Veneţia istorică, va avea loc proiecţia filmului “Prea târziu”, în regia lui Lucian Pintilie, avându-i în distribuţie pe actorii Răzvan Vasilescu, Cecilia Bârbora, Victor Rebenciuc, Doru Ana, Dorel Vişan, Florin Zamfirescu, Ion Fiscuteanu. Proiecţia filmului de la Veneţia va fi precedată de o dezbatere la care vor participa scriitorul Răsvan Popescu, criticul literar Marco Dotti şi Roberto Ellero, directorul Direcţiei de Cultură din cadrul Primăriei oraşului. Evenimentul este organizat de Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia în parteneriat cu Circuito Cinema, cu sprijinul financiar al Institutului Cultural Român.
Iniţial, scenariul a fost semnat de scriitorul Răsvan Popescu, fiind inspirat din nuvela “Subomul”, volumul său de proză „Prea târziu” fiind lansat de Editura Humanitas chiar în seara premierei. Apoi, regizorul a intervenit el însuşi în scenariu, varianta finală a acestuia purtând semnătura celor doi, Răsvan Popescu şi Lucian Pintilie. Proiectul a traversat mai multe variante de titlu: Subomul, Valea Plângerii, Sezonul nunţilor, Poarta Raiului, până să ajungă la cel pentru care s-a optat în final.
Deşi se referă explicit la evenimentele din perioada postdecembristă din România, filmul devine la final, în stilul specific lui Lucian Pintilie, o parabolă a totalitarismului, a supravieţuirii, a răului, întregind “trilogia comunistă”, alături de „Reconstituirea” şi „Balanţa”.
În acest an, editura italiană Bonanno a publicat traducerea în limba italiană a volumului semnat de Răsvan Popescu. Traducerea, cu titlul „Fundesac”, a fost realizată de eminentul traducător şi românist Marco Cugno de la Universitatea din Torino şi a apărut prin programul TPS – Translation and Publication Support Programme al Institutului Cultural Român. Lansarea ediţiei italiene a avut loc în cadrul participării României la Salonul Internaţional de Carte de la Torino din acest an, unde s-a bucurat de un real succes la public şi a beneficiat de un amplu articol în cotidianul „Il Manifesto”, semnat de profesorul şi criticul literar Marco Dotti.
“Filmul este o străbatere succesivă de cercuri infernale, de catastrofe înlănţuite. O catastrofă nu dispare decât pentru a face loc alteia, iar această ultima se va numi Masacrul inocenţilor. Care este strategia de supravieţuire a unei comunităţi omeneşti într-o condiţie de catastrofe înlănţuite – de catastrofă perpetuă? Şi ce anume mai rămâne dintr-o comunitate, dintr-o fiinţă omenească, când încearcă să se adapteze apocalipsului – concedându-i statut de normalitate – când evenimentul stihial devine eveniment banal, cotidian? Şi în general, când anume băşcălia – iresponsabilitatea asumată, spiritul macabru al umorului de care noi românii suntem atât de mândri – încetează sa mai fie un scut invulnerabil? Iată chestiunea «number one» a filmului meu – şi, dacă vreţi, a tuturor filmelor mele.” (Lucian Pintilie)
