Sărbătorirea Halloween-ului a început deja de câteva zile, în avans, adunând şi amestecând culturi diferite, mentalităţi diferite, dorinţe şi gusturi diferite. Imaginaţia copiilor şi cea a adulţilor atinge cote maxime, la fel şi cea a producătorilor de costume, peruci, dulciuri etc. Dacă într-un fel această sărbătoare îmi aduce aminte de tinerii care la festivalul medieval de la Sighişoara se vopseau pe faţă şi purtau haine care înspăimântau, care erau priviţi ca fiind posedaţi de forţe necurate, care deveneau subiecte “fierbinţi” în presa de la sfârşitul anilor `90, acum este o simplă normalitate ca ocaziile să se înmulţească, iar picturile faciale să te definească.
Nu mă omor după Halloween, îmi amintesc că în copilărie bunicii goleau pepenii de miez şi le făceau ochi şi dinţi, apoi puneau lumânări înăuntru. Nu era o sărbătoare care să fi fost constrânsă de o dată anume, cred că se întâmpla în orice perioadă, dacă micile odrasle îşi doreau. Acum, dacă nu te duci la o petrecere şi nu eşti costumat adecvat de Halloween, poţi fi privit cu condescendenţă.
Chiar şi la protestele stradale “Occupy X, Y, Z”, oamenii se costumează pentru un plus de veridicitate. Pentru a aclama mai cu spor din spatele straturilor de vopsea. Nu generalizez, dar se întâmplă. Iar huliganismul nu există, demonstraţiile au loc prin discursuri, melodii naţionaliste şi dans.
Oriunde în lume, atât sărbătorile, cât şi protestele au un specific anume, iar cei împotriva cărora se protestează sunt mai sensibili la unele forme decât la altele.
Mi-aş dori să văd tot mai des în România oameni solidarizându-se pentru drepturile artiştilor, indiferent că au capete de porc sau de găină, indiferent că dansează, se dezbracă, mârâie sau înfulecă trataţiile oferite gratis.
Andra ROTARU
Politicieni cu capete de porc, de maimuta si de gaina puteti vedea zilnic prin Parlament, prin Guvern, pe la Presedintie…