Luni, 17 octombrie 2011, de la ora 18.00, la Ceainăria Cărtureşti din Bucureşti, va avea loc o nouă întâlnire din seria iniţiată de Instituto Cervantes din Bucureşti – „Lunea de carte spaniolă“ – un ciclu de mese rotunde ce pun în centru literatura spaniolă în traducere românească. Invitaţi: Horia Barna (traducător al cărţii), Marius Ghilezan şi Ştefania Nalbant (Curtea Veche Publishing). Moderator: Iulia Popovici.
De data aceasta, întâlnirea are ca punct de plecare volumul “Voinţa şi norocul” de Carlos Fuentes, apărut la Curtea Veche Publishing, în traducerea lui Horia Barna. Aceasta face parte dintr-o campanie amplă de promovare a literaturii contemporane de limbă spaniolă, desfăşurată de Curtea Veche cu sprijinul Ambasadei Spaniei în România.
În luna care urmează, „Lunea de carte spaniolă“ va aduce în dezbatere alte trei cărţi: “Palatul de la miazănoapte” de Carlos Zafón, editată de curând la Polirom, “Creionul tâmplarului” de Manuel Rivas, “Căzuţi din cer” de Ray şi “Nimfa nestatornică” de Guillermo Cabrera Infante, ultimele trei – parte a campaniei lansate de Curtea Veche.
“Voinţa şi norocul” de Carlos Fuentes
Pe o plajă a Pacificului, capul retezat al lui Iosua Nadal spune povestea prieteniei cu un personaj misterios numit Ierihon; relaţia lor începe în adolescenţă şi scopul lor comun este acela de a nu aparţine „marii mase“, gri, anonime. Ambii îşi doresc cu disperare să fie „altfel“, unul însă îşi propune să obţină acest lucru fără să facă rău nimănui, iar celălalt decide că nu se va da în lături de la nimic pentru a-şi atinge scopul. Tot ceea ce povesteşte capul retezat al lui Iosua Nadal se petrece în Ciudad de México, firele văzute şi nevăzute ale puterii conduc spre această metropolă, care devine un personaj de sine stătător al cărţii, un fel de geniu rău, devorator, care atrage şi care îi transformă în victime sigure pe toţi cei ce răspund chemării lui, un oraş care se hrăneşte cu corupţie, cu imoralitate, cu violenţă şi cu sărăcie. Fuentes pune sub lupă toate forţele care se înfruntă în societatea mexicană contemporană, cu convingerea că în Mexic nu există tragedie, ci totul se transformă în telenovelă.
Carlos Fuentes (Panama, 1928) este unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai Boomului hispanoamerican. După primele sale romane, La región más transparente (1959) şi La muerte de Artemio Cruz (1962; Moartea lui Artemio Cruz, în curs de apariţie la Curtea Veche Publishing), Fuentes a devenit una dintre figurile principale ale literaturii contemporane. Printre cele mai importante cărţi ale sale se numără Terra nostra (1975), Cristóbal nonato (1987), Los años con Laura Díaz (1999), La silla del águila (2003; Jilţul vulturului, Curtea Veche Publishing, 2004), Todas las familias felices (2006; Toate familiile fericite, Curtea Veche Publishing, 2010) şi, cel mai recent, volumul de povestiri Carolina Grau (2011). Considerat un punct de referinţă al culturii mexicane, s-a angajat intens şi în viaţa politică şi socială din ţara sa şi a ţinut conferinţe la universităţi de prestigiu ca Princeton, Harvard, Columbia sau Cambridge. I-au fost decernate, în timp, Premiul Biblioteca Breve, Premiul Rómulo Gallegos, Premiul Miguel de Cervantes, Premiul Príncipe de Asturias pentru Literatură, Premiul Picasso (UNESCO), Premiul Formentor, Legiunea de Onoare franceză.
