Joi, 27 octombrie 2011, de la ora 16.00, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române din Bdul Dacia nr. 12, Bucureşti, va avea loc lansarea volumului „Carte de titluri” (Fundaţia Noi Mediaprint 2011) de Octavian Barbosa, cu o viziune grafică de Liana Axinte. Invitaţi: Ioana Vlasiu, Livius Ciocârlie. Lectura: Irina Mazanitis.
Octavian Barbosa s-a născut în 1927, în satul Bazoşul Nou, lângă Timişoara, dintr-o familie de colonişti ardeleni din preajma Sibiului. Urmează liceul la Timişoara, face studii de filozofie, începute la Cluj, în 1947, unde l-a avut profesor pe Lucian Blaga. Este membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă (A.I.C.A.). A publicat cu regularitate, numeroase cronici, articole şi eseuri, mai ales în revistele „Arta Plastică” şi „România Literară”, remarcându-se de timpuriu în domeniul criticii de artă. A predat Psihologia formei în cadrul Institutului „Nicolae Grigorescu”, răspunzând, de asemenea, şi de publicaţiile Muzeului Naţional de Artă. A fost membru al unor importante jurii în România şi în străinătate, printre care – Bienala Artei constructive de la Nürnberg, Bienala Europa – Asia de la Ankara, Bienala sculpturii de la Budapesta.
Liana Axinte se naşte la Ploieşti, în 1943. Între 1962-1968 studiază sculptura la Academia de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. În paralel, în anii1963-1969 face studii de regie de film la Institutul „Lucia Sturdza Bulandra”. În 1968 câştigă Bursa Friedrich Storck. În 1982, emigrează şi se stabileşte în Germania Federală, devenind tot mai cunoscută prin lucrările ei de sculptură, dar şi prin cele făcute în teatru, în colaborare cu regizoarea Cătălina Buzoianu. În primii ani colaborează cu Andrei Şerban, în teatru, şi cu Youssuf Aydabi, în cinematografie. În România anilor ‘80, face parte dintre portretiştii recunoscuţi ai ţării, fiind singura care face sculptură ceramică de mari proporţii. Participă la Simpozioanele de sculptură în piatră de la Măgura-Buzău, din 1970 şi 1975. Formează, în atelierul propriu, o Şcoală de sculptură pentru cinci elevi, care devin importante personalităţi cultural-artistice în România actuală. În anii 1969, 1973, 1979 are expoziţii în galeriile bucureştene Orizont şi Căminul Artei, participând, de asemenea, la mari expoziţii naţionale şi europene, până în anul emigraţiei, 1982.
În Germania i se deschid noi orizonturi către pictura şi arta pentru spaţiul public, care devine domeniul prioritar al artistei. Între 1988-1999 realizează douăsprezece lucrări de artă monumentală la diverse bănci din Bavaria de Nord sau pentru proprietăţi private. În Deggendorf, oraşul în care locuieşte de peste 27 de ani, conduce Uniunea de artă între 1994-1998, organizând mai multe expoziţii. Cu această ocazie, face legătura cu artişti români care expun în expoziţiile iniţiate de ea. Zece ani, 1988-1999, lucrează artă terapeutică în Clinica de reabilitare Bavaria. În acelaşi timp expune la Paris, München, Osaka. Este timpul lucrărilor monumentale şi al expoziţiilor cu Grupa Axinte. În 1989, 1991 şi 2001, face expoziţii personale conceptuale de mari dimensiuni la Galeria Muzeului oraşului Deggendorf şi la Kapuzinerstadl, galerie monumentală din acelaşi oraş. În prezent, este curatoarea Galeriei Edithk. În 1999 se difuzează la Televiziunea Română, la ARTE, filmul „Călătorie germană cu Liana Axinte” de Maria Crişan, operator fiind Florin Orezeanu. Din 1999 se ocupă cu pasiune de grafica de carte.
În 2008 revine la Bucureşti, colaborând cu regizoarea Cătălina Buzoianu la Teatrul de Comedie din Bucureşti, pentru spectacolul „Ioana şi Focul” de M.Vişniec.
ii uram o „lansare” reusita maestrului Barboasa, cu regretul ca imprejurarile ne impiedica sa fim de fata !