La Editura Curtea Veche, în colecţia “Byblos”, a apărut volumul “Creionul tâmplarului” de Manuel Rivas, în traducerea Alexandrei Reocov. Tradus în douăzeci de limbi şi ecranizat în 2003 în regia lui Antón Reixa, “Creionul tâmplarului” împleteşte subtil istoriile mărunte ale personajelor (dragostea, tandreţea, camaraderia şi demnitatea în cele mai vitrege condiţii) cu istoria mare, aceea care impietează asupra vieţii. Rezultatul este un mozaic de melancolie şi speranţă, din care răzbat atât strigătele disperate ale protagoniştilor, cât şi cele ale unui întreg popor ale cărui libertăţi ajung să fie grav îngrădite.
În vara anului 1936, în închisoarea din Santiago de Compostela, un pictor desenează, cu un creion de tâmplărie, Porticul Gloriei din catedrala oraşului; în desenul lui, camarazii de detenţie îşi împrumută chipurile apostolilor şi profeţilor. Un gardian, viitorul lui asasin, îl priveşte fascinat… După ce îl va executa rapid, ca să îl scutească de torturile falangiştilor, va păstra, ca pe un trofeu, creionul lui de tâmplărie.
Creionul pare să scoată la suprafaţă tot ce este mai bun în fiecare dintre posesorii săi; nici Herbal, gardianul, nu se poate sustrage acestei forţe. Urmărindu-l cu zel pe doctorul Daniel Da Barca, şi înainte de detenţie, şi în timpul detenţiei, ajunge să ştie totul despre el – nu numai care îi sunt convingerile politice, dar şi pe cine admiră, pe cine ajută şi, mai ales, pe cine iubeşte. Fără să-şi dea seama, Herbal ajunge un fel de protector din umbră al doctorului Da Barca. După mulţi ani, citind într-un ziar ştirea morţii acestuia, Herbal este din nou stăpânit de forţa magică a creionului şi începe să spună povestea…
„Atât în fond, cât şi în formă, aceasta este o minunată poveste de iubire, despre care se va mai vorbi şi se va mai scrie.“ (Vincente Araguar)
Manuel Rivas (n. 1957, A Coruña) este romancier, poet, eseist şi ziarist. Absolvent al Universidad Complutense din Madrid, a lucrat de-a lungul timpului în presa scrisă, în radio şi televiziune, temele sale predilecte fiind cele sociale şi de protecţia mediului, Rivas numărându-se printre fondatorii Greenpeace în Spania. Considerat unul dintre cei mai importanţi autori spanioli contemporani şi cea mai originală voce a literaturii galiciene (limbă oficială în Spania din 1978), Manuel Rivas a cunoscut succesul mondial, cărţile sale fiind traduse şi publicate nu numai în Europa, ci şi în cele două Americi. Jocurile stilistice inedite, profunda poezie a descrierilor sale şi temele abordate, de un profund umanism, i-au adus numeroase premii, cum ar fi: Premio de la Crítica en Galicia, Premio Nacional de Narrativa, Premio de la Crítica Española, Premio Torrente Ballester, Premio Arcebispo Xoán de San Clemente y el de la Crítica, Premio ONCE – Galicia a la Solidaridad, Premio Libro del Año, ca şi o distincţie din partea secţiei bel-giene a Amnesty International. Volumele sale de proză cele mai cunoscute sunt Un million de vacas (1990), Los comedores de patatas (1992), ¿Que me quieres, amor? (1996), El secreto de la tierra (1999), Los libros arden mal (2006), Todo es silencio (2010). În afara romanului de faţă, în anul 1999 i-a fost ecranizată şi povestirea La lengua de las mariposas, în regia lui José Luis Cuerda, care va regiza şi filmul ce are la bază ultimul roman al lui Manuel Rivas,Todo es silencio.
