La Editura Polirom, în colecţia “Tradiţia creştină” va apărea “Omilii la statui” (volumele I-II) de Ioan Gură de Aur, cu un studiu introductiv şi traducere de Adrian Podaru. Ediţie îngrijită de Adrian Muraru.
La sfârşitul secolului al IV-lea, într-o capitală de provincie a Imperiului Bizantin, se petrece un eveniment ce prevesteşte nenorociri: într-un gest de sfidare, statuile familiei imperiale sunt puse la pământ. Crima de lezmajestate este evidentă, şi multe oraşe ale Imperiului fuseseră pedepsite pentru fapte mai puţin îndrăzneţe. Oraşul este cuprins de panică, în aşteptarea pedepsei imperiale. Mulţi îşi părăsesc locuinţele; conducerea politică a cetăţii este aruncată în închisoare. Odinioară plin de viaţă, oraşul se pustieşte; unii se refugiază în biserică. Acolo, un tânăr preot cu numele Ioan va ţine un şir de 21 de predici, menite să redea comunităţii creştine speranţa. Speranţa salvării cetăţii, dar şi speranţa izbăvirii religioase. Omiliile vor strânge un public impresionant: episoadele din viaţa cotidiană a Antiohiei sunt dublate de secvenţe parenetice, de îmbărbătare. Şi totuşi, va fi salvată Antiohia?
IOAN GURĂ DE AUR (HRISOSTOM) (cca 344-407) a fost unul dintre marii Părinţi ai Bisericii Răsăritene, cunoscut pentru elocinţa cuvântărilor sale publice şi pentru denunţarea abuzurilor de autoritate din Biserică şi din Imperiul Roman; episcop de Constantinopol (398-404). Autor al principalei liturghii ortodoxe care-i poartă numele. Cele mai valoroase lucrări ale sale sînt Omiliile la diferite cărţi ale Bibliei. Exilat în mai multe rânduri, a murit în cele din urmă în drum spre Pithyos.
