Miercuri, 21 septembrie 2011, de la ora 18.00, în Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti (Str. C.A. Rosetti, nr. 2-6, Sector 1), în Corpul Boema, va avea loc lansarea a trei volume apărute la Editura Herald, în cadrul colecţiei Cogito: „Prietenul lui Nietzche” de Heiner Feldhoff, „Voinţa de a crede” de William James şi „Misticism şi logică” de Bertrand Russell. Invitaţi: Bedros Horasangian – scriitor, Prof. Univ. Corneliu Sterian – traducător, Alexandru Anghel – coordonatorul Colecţiei Cogito. Moderator: Igor Mocanu (PR Executiv – Editura Herald). Evenimentul face parte din proiectul „Strada de C`arte”.
Cartea „Prietenul lui Nietzsche – Istoria vieţii lui Paul Deussen” de Heiner Feldhoff descrie firul vieţii cunoscutului filosof Paul Deussen (1845-1919). Indolog de renume şi membru fondator al societăţii Arthur Schopenhauer, Deussen a legat o prietenie de o viaţă cu Friederich Nietzsche, care a luat naştere încă din anii de şcoală la Pforta. Profundă şi durabilă, legătura dintre cei doi avea să dea un nou puls vieţii filosofului în devenire.
Heiner Feldhoff (27 mai 1945 în Steinheim, Westfalia) este un scriitor german. Feldhoff în Duisburg a crescut, a studiat germanice şi Studii Romantic la Wilhelms Westfälische Universitatea din Muenster. După absolvire, el a fost până în 1996, un profesor de la licee din Duisburg şi biserici vechi. El este un membru al Asociaţiei Scriitorilor din Germania şi locuieşte în Oberdreis în Westerwald.
„Voinţa de a crede” de William James
James i-a deranjat pe unii şi i-a atras pe ceilaţi tocmai pentru că a venit cu ideea inovatoare de a refuza să trateze filosofia ca pe un amuzament nefolositor sau ca pe o „gimnastică intelectuală”, şi a cerut în schimb să se întocmească o legătură raţională între „teoriile” susţinute de filosofii profesionişti în amfiteatre şi credinţele în funcţie de care fiinţele umane trăiesc în lume.
William James (1842-1910), fratele romancierului Henry James şi al diaristei Alice James, reprezintă o figură care se integrează foarte bine atât în istoria filosofiei, cât şi în cea a psihologiei şi a filosofiei (şi psihologiei) religiei. Contribuţiile sale în primele două domenii (în filosofie, prin promovarea pragmatismului, iar în psihologie a funcţionalismului) i-au asigurat o recunoaştere internaţională binemeritată. Printre alte preocupări importante ale acestuia se numără şi studiul experienţelor mistice şi al fenomenului religios, fiind primul autor care a scris un studiu modern coerent şi cuprinzător asupra religiei.
„Misticism şi logică şi alte eseuri” de Bertrand Russell porneşte de la încercarea de a oferi răspuns unor interogaţii fundamentale: 1. Care dintre cele două modalităţi de cunoaştere, raţiunea şi intuiţia, este superioară – daca există superioritate în acest caz? 2. Pluralitatea şi diviziunea sunt integral iluzorii? 3. Se poate vorbi despre o irealitate a timpului? 4. Cărui tip de realitate aparţin binele şi răul? Răspunzând cu rigoare filosofică şi coerenţă logică acestor întrebări, Bertrand Russell desfide misticismul integral, dogmatic şi pretins transcendent, dar reţine ca pozitivă particulara experienţă a iluminării mistice, care se bizuie pe o înţelepciune a simţirii demnă să devină atitudine existenţială, fără însă a fi transformată în crez de viaţă. Potrivit filosofului britanic, misticismul se defineşte prin: 1. o cunoaştere intuitivă, directă şi instantanee a esenţei aflate dincolo de realitatea empirică şi iluzorie; 2. credinţa în unitatea tuturor celor existente (negarea divizunii); 3. postularea caracterului iluzoriu al timpului (dacă totul este unitar, atunci nu există nici trecut, prezent sau viitor); 4. negarea realităţii răului, ce ar ţine de lumea decăzuta şi divizată, guvernată de senzaţii şi experienţă.
Bertrand Arthur William Russell (n. 18 mai 1872, Trellech – d. 2 februarie 1970, Penrhyndeudraeth, Ţara Galilor, Regatul Unit) a fost un filosof, matematician, istoric şi critic social britanic. În timpul vieţii s-a declarat ca fiind liberal, socialist şi pacifist, dar în acelaşi timp a admis că nu a fost cu adevărat niciunul dintre aceste lucruri. Cu toate că a locuit preponderent în Anglia, Russell s-a născut în Ţara Galilor, ţară în care a şi murit, la vârsta de 97 de ani. La începutul anilor 1900 Russel a condus revolta britanică împotriva idealismului. Este considerat ca fondatorul filosofiei analitice, alături de predecesorul său Gottlob Frege şi protejatul săuLudwig Wittgenstein, şi este văzut ca unul dintre cei mai importanţi logicieni ai secolului XX. A fost co-autor (împreună cu A. N. Whitehead) la Principia Mathematica, o încercare de a găsi bazele matematicii în logică. Eseul său filosofic On Denoting este considerat o paradigma a filosofiei. Lucrările sale au avut o influenţă considerabilă asupra logicii, matematicii, teoria mulţimilor, lingvistică şi filosofie, în special filosofia limbii, epistemologie şi metafizică.
În anul 1950, i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatură, în recunoaşterea lucrărilor sale semnificative, în care promovează umanitarismul şi libertatea de conştiinţă.
