Sunt mulţi autori buni ale căror cărţi trec aproape neobservate de critică şi cititori, iar altele se bucură de o receptare mult mai bună sau “neadecvată”. Mulţi autori aşteaptă ani îndelungaţi o “portiţă”, alţii sunt excedaţi de astfel de strategii şi publică, în speranţa că valoarea va fi singurul criteriu de “judecare”. Situaţiile finanicare, publicate recent pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice şi cercetate jurnalistic de Mediafax, arată că Editurile Litera, Polirom (şi Cartea Românească), Curtea Veche şi Humanitas domină piaţa de carte din România. În ceea ce priveşte profiturile obţinute anul trecut, în 2010, editurile Art şi Paralelea 45 se situează pe primele locuri.
Faptul că ajungi să publici la aceste edituri nu înseamnă, automat, şi gloria, după cum mulţi ar putea crede. Sunt colecţii receptate mai bine, modalităţi de promovare a autorilor diferenţiate, individualizate. Nu este vorba de nici o discriminare, dar tacticile care se pot aplica unui volum şi unui autor nu pot “merge” şi la un altul.
De multe ori, cifrele de afaceri şi profiturile editurilor sunt strâns legate de proiectele pe care aceste edituri le desfăşoară împreună cu reviste şi ziare, cum este cazul Grupului Editorial Litera, care a întreprins, în 2010, activităţi de editare prin intermediul societăţii Editura Litera International SRL. Alte edituri, cum ar fi Polirom (şi Cartea Românească) îşi menţin cotele de piaţă prin numeroasele apariţii editoriale şi prin politicile de preţuri flexibile. “Cifra de afaceri a rezultat exclusiv din vânzarea de carte prin sistemul de librării”, a precizat directorul trustului Polirom, Silviu Lupescu, pentru Mediafax.
În cazul editurii Curtea Veche, Grigore Arsene a explicat pentru Mediafax că “în cazul proiectelor de chioşc, cărţile au tiraje mai mari, însă au preţuri mai mici”.
Surprinzător, într-un an de criză, veniturile Editurii Paralela 45, care provin exclusiv din editare de carte, au crescut faţă de anul 2007. Călin Vlasie, directorul editurii, a explicat acest fapt prin “reducerea la jumătate a personalului şi prin concentrarea producţiei editoriale”.
Fie că piaţa de carte “îngheaţă” sau nu, fie că vânzările mari merg bine împreună cu “ediţiile de chioşc”, fie că autorii, editorii şi cititorii speră într-un miracol şi o aliniere la pieţele editoriale puternice din afară, fie că interesul pentru cărţi este scăzut, posibilităţile financiare limitate, numărul librăriilor foarte mic, fie că târgurile de carte aduc vânzări semnificative, cu toţii îşi dezvoltă politici şi proiecte editoriale.
Să sperăm că în viitorul apropiat şi autorii editurilor din România vor putea să-şi facă propriul lor bilanţ, o statistică a celor mai bine plătiţi autori, a trendului crescător sau descrescător al drepturilor de autor, a averilor sau bunurilor achiziţionate din “scris”.
Andra ROTARU