La Editura Herald, în colecţia “Metanoia”, a apărut cel mai nou volum semnat de Arnaud Desjardins, intitulat “Lumea modernă şi vechea înţelepciune”, în traducerea lui Ilie Iliescu.
“Lumea modernă şi vechea înţelepciune” de Arnaud Desjardins este un eseu ce prelungeşte meditaţiile autorului din volumele precedente, însă de data aceasta în context cultural şi spiritual occidental. Spiritualitatea occidentală, apanaj al lumii moderne şi al modernităţii culturale, devine obiectul unor comparaţii fertile cu tradiţiile spirituale ale altor civilizaţii, cum sunt tradiţia hindusă ori buddhistă.
„Am trăit printre hinduşii ortodocşi şi printre tibetani, am cunoscut viaţa afganilor departe de Kabul, am locuit în regatul Bhutan, înainte ca acesta să înceapă să se deschidă influenţelor exterioare, am vizitat Japonia în două rânduri şi mi-am petrecut viaţa alături de călugarii din mănăstirile zen. Am privit cu atenţie şi am confruntat.
M-am străduit să trăiesc eu însumi ceea ce voiam să înţeleg, cu alte cuvinte, să fiu ceea ce voiam să ştiu. „To know is to be” – a cunoaşte este a fi – m-au învăţat înţelepţii Indiei. Nu poţi cunoaşte cu adevărat decât ceea ce eşti.
„A fi” este cuvântul-cheie, piatra de încercare. Am sfârşit prin a descoperi cu certitudine că acest „a fi” al omului modern şi al omului tradiţional diferă profund şi radical. De ce? Pentru că aşa cum am scris în Căile Înţelepciunii, toate societăţile vechi se bazau pe certitudinea implicită, generală, că sensul vieţii umane îl descoperim în a fi şi nu în a avea, în timp ce lumea actuală este întemeiată pe sugestia acceptată pretutindeni că sensul vieţii umane se află în a avea şi nu în a fi. „, a scris autorul.
Arnaud Desjardins (1925-2011) este unul dintre primii occidentali care a făcut cunoscute în Franţa, prin intermediul scrierilor sale, dar şi prin emisiunile pe care le-a realizat în cadrul ORTF (Office de Radiodiffusion Television Francaise), tradiţiile spirituale orientale, cum sunt hinduismul,buddhismul, tradiţia tibetană, zenul şi sufismul afgan. Începând cu anii 1970, după o călătorie în Bengal, Desjardins devine discipolul brahmanului Swami Prajnanpad şi al învăţăturii Adhyatma yoga, o adaptare a învăţăturii Advaita Vedanta. Opera lui Desjardins cuprinde filme documentare de artă (Ashrams, 1959; Le Message de Tibetaines, I & II, 1966; Himalaya, Terre de Serenite, I & II, 1968; Zen, I & II, 1971 şi Soufis d’Aghanistan, I & II, 1974), cât şi numeroase scrieri despre tradiţiile orientale apropriate de-a lungul vieţii sale. Volume precum Ashrams, Grands Maitres de l’Inde (1962), Les Chemins de la Sagesse (1968, 1970, 1972), Monde Moderne et Sagesse Ancienne (1973), Zen et Vedanta (1995) sau Les formules de Swami Prajnanpad – Commentees par Arnaud Desjardins (2003) dau măsura unui talent înţelept, legitimat şi de premiile primite pentru întreaga sa operă.
