La Editura Tracus Arte a apărut volumul “Dadasein” de Bogdan Ghiu, în colecţia “Eseu”, cu o copertă realizată de Mircia Dumitrescu.
„Dadasein reuneşte eseuri scrise în relaţie cu arta contemporană, un fel de exerciţii de fluenţă în probleme de teorie critică socială. Biopolitica, pragmatismul, democraţia, toate sunt reluate în capitole separate şi supuse exerciţiului critic. Cartea se încheie cu „DDT“, o propunere de revoluţionare a democraţiei, a dada-democraţiei. O propunere serioasă de regândire a democraţiei, a crizei şi a crizei democraţiei ca fenomen arbitrar. Imaginea ermetică pe care o lasă textul, nu doar ca proiect politic sau ca gest de a gândi, de a scrie intelectual politica, e una a asocierii dintre democraţie şi arbitrariu.” (Ovidiu Ţichindeleanu)
„Fie că suntem sau nu derrideeni, „de stânga”, anti-modernişti etc., cartea lui Bogdan Ghiu ne priveşte. Ne priveşte şi ne vorbeşte în calitatea noastră de participanţi la „umanul” viu, la o societate din ce în ce mai precară în calitatea ei de organism aparţinând vieţii.
Cartea lui Bogdan Ghiu nu este un tom de filozofie (înţelegem de la finalul volumului că s-ar integra într-un proiect mai vast), ba chiar o culegere de articole, totuşi foarte bine legate între ele şi răspunzându-şi continuu, de la început până la sfârşit, pe teme gravitând în jurul biopoliticii, (neo)precarităţii, umanismului „monstruos”, anti-uman, al timpurilor noastre şi posibilităţii, necesităţii salvării prin artă. Caracterul compozit al cărţii îi scade din intensitate, unele idei, abia propuse, par abandonate sau neexplicitate, dar se lărgeşte astfel aria dezbaterii – pentru că implicit, prin tonalitate, stil etc., autorul propune o dezbatere, un colocviu, o vorbire cu un interlocutor care este când cititorul (român), când Occidentul (în Scrisori către occidentali). Cartea este însă vie, şi probabil că pentru o carte de filozofie este cel mai important, cititorul îşi recunoaşte propriile întrebări şi întrezăreşte răspunsuri, în orice caz, întrebările şi răspunsurile din Dadasein sunt ale timpului nostru, legate de precaritatea vieţii noastre, politice şi sociale, de lipsa unei „clase” politice, a unei democraţii „democratice”, a unui liberalism autentic. Critica anti-capitalistă a lui Bogdan Ghiu şi soluţiile sale sunt în acelaşi timp „dada” şi pragmatice (contractul social înlocuit de „pariu”, alegerea electorală de extragerea „loto”).
În locul heideggerianului „dasein”, autorul propune dadasein-ul: dacă „a fi” este problematic, „a fi dada” pare salvarea, modalitatea de a recupera ceea ce s-a pierdut din noi. Este nevoie de o revoluţie: „Democraţia are nevoie de o revoluţie, dar de una cu adevărat democratică”. Este nevoie şi de revoluţie interioară, pentru că ecuaţia acţiunii ar trebui să pornească dinspre „eu” înspre „lume”. Dada este un simbol al revoluţiei. Una totuşi precară istoric.” (Raluca Dună, România Literară)
