La Editura Polirom a apărut volumul “Cele patruzeci de legi ale iubirii” de Elif Shafak, în traducerea Adei Tanasa. O apologie a iubirii, privită în multiplele sale ipostaze, romanul “Cele patruzeci de legi ale iubirii” punctează cu subtilitate diferenţele dintre religie şi spiritualitate, dintre datorie şi iubire. Cărţile ei, traduse în numeroase limbi, se bucură de un succes considerabil, iar revista „The Economist” vede în ea un rival promiţător al unui alt scriitor turc de faimă internaţională, Orhan Pamuk.
În cel mai recent roman al său, Elif Shafak întreţese cu iscusinţa unui artizan de covoare turceşti firele a două poveşti pe cât de îndepărtate în timp, pe atât de captivante, creând un model ale cărui detalii bogate se contopesc într-un întreg de o armonie desăvârşită. Viaţa searbădă a Ellei Rubinstein – o mamă casnică şi o soţie nefericită din suburbiile Bostonului zilelor noastre – se schimbă din temelii când, la aproape patruzeci de ani, se angajează la o agenţie literară şi i se cere să scrie un referat despre romanul unui autor necunoscut. Astfel descoperă povestea fascinantei legături spirituale dintre faimosul poet persan Jalaluddin Rumi şi dervişul sufit Shams din Tabriz şi forţa eliberatoare, modelatoare a iubirii care a schimbat destinele celor doi prieteni şi care îl va schimba curând şi pe al ei, când între Ella şi Aziz Zahara, autorul romanului, se înfiripă o minunată poveste de dragoste.
Scriitoare de origine turcă, Elif Shafak 
s-a născut în Franţa, la Strasbourg, în 1971, şi şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa în Spania, după care a revenit în Turcia, împreună cu familia sa.
În prezent, este profesor la Departamentul de Studii despre Orientul Apropiat al Universităţii din Arizona. A debutat în literatură în 1994 cu povestirea Kem Gozlere Anadolu, însă a obţinut succesul şi recunoaşterea publicului turc cu primul său roman, Sufiştii, publicat în 1997 şi distins un an mai târziu cu premiul Mevlana. Cel de-al doilea roman, Oglinzile oraşului, publicat în 1999 şi distins în 2000 cu premiul Uniunii Scriitorilor Turci, a impus-o definitiv în literatura turcă. Acestuia i-au urmat Privirea (2000) şi Palatul Păduchilor (2002). Elif Shafak a publicat şi două romane în limba engleză, Sfântul nebuniilor incipiente (2004) şi Bastarda Istanbulului (2007).
Ehei,iarna grea e si la noi,zapada multa,gheata si -15gradeC.Viscoleste si ”cade puzderie marunta ca faina la cernut ‘-cum a spus Delavrancea.In casa e cald si bine…si sufletul mi-e plin de cartile(deosebite) pe care le-am citit.Acuma am terminat”Cele patruzeci de legi ale iubirii” de Elif Shafak,o tanara scriitoare de origine turca. Cartea m-a captivat prin stilul placut,dar si prin felul de abordare a subiectului.Romanul e un imn adus iubirii…de la iubirea divina …pana la iubirea intre semeni.Remarcabila e si traducerea din limba engleza a romanului facuta de Ada Tanase. Cartea, de fapt are doua fire narative,care se intretes(as spune ca sunt chiar doua romane )si amandoua pline de iubire .Primul(sec.XIII)-se refera la dervisii rotitori ,la sufiti,cunoastem lumea mistica a islamului,il cunoastem pe faimosul poet Rumi si pe dervisul sufit Shams din Tabriz. Intre ei doi se naste o iubire puternica,pur spirituala. Al doilea roman (sau fir narativ)mai aproape de noi(2008/2009) si are ca tema tot iubirea care se aprinde intre Ella Rubinstein,ocasnica de patruzeci de ani,evreica din America,a terminat filologia-si – autorul manuscrisului ” Dulce blasfemie”-Aziz Z Zahara- la care urma sa faca ea o recenzie .Aziz traieste in Amsterdam,calatoreste prin lume.Cand se cunosc cei doi ,nimic nu ii va mai desparti ,desi el i-a spus ca mai are de trait doar 16 luni. Cartea ne convinge ca iubirea e atotputernica si trece peste tot,:continente,tari ,varste,religii,credinte…Mi-a placut mult romanul si trebuie sa recunosc ca dupa ce l-am citit,l-am mai rasfoit din nou,am mai recitit fragmente si am retinut pasaje…