Dacă weekendul este „propovăduit”, în general, relaxării, iar timpul destinat somnului se prelungeşte, eu am făcut exact pe dos în aceste două zile. Iar unele aptitudini artistice s-au multiplicat. Nu este tocmai rău să vrei şi să poţi să faci câte puţin din toate, chiar dacă în anumite domenii nu obţii performanţă, ci le tratezi mai mult ca hobby-uri. Ce am făcut/ folosit? Buşteni, aracet de lemn, cuie, sfoară (şi subțire, şi groasă), lac incolor, securea lui tata, cuţite ş.a. Rezultatul? Un nou spaţiu de lucru – totul, evident, pentru plăcerea creatorului.
La Editura Trei, de exemplu, în colecția “Psihologie Practică”, a apărut o serie de cărți care învață cititorul cum să-și folosească psihicul pentru a-și transforma viața într-o serie de reușite, pentru a se autovindeca, pentru a relaționa mai bine cu șefii, cu prietenii, cu soțul/ soția… Iar mediul ambiant în care trăim are și el un rol extrem de important. Eu am împușcat doi iepuri dintr-o lovitură. Mi-a făcut atâta plăcere să tai lemne, să le dau cu lac, să bat cuie și să meșteresc după cum m-am priceput, încât debordez de bucurie post-eveniment. Iar azi dimineață am sărit din pat foarte devreme, gata să mai îmbogățesc colecția mea de bușteni cu niște lemne de cireș și prun.
Concluziile sunt evidente: psihic 100% satisfăcut, relații minunate cu vecinii care m-au “bolborosit” pentru zgomotele de ciocan, un mediu extrem de favorabil inspirației, pisici bucuroase că au noi teritorii de explorat, prieteni bucuroși că vin în vizită și se simt ca-n pădure.
Data viitoare voi încerca să mă inspir dintr-o carte a colecției “Acum pentru viitor”: “Paradoxul iubirii” de Pascal Bruckner. Nu știu ce va ieși!
Andra Rotaru
