Vineri, 2 septembrie 2011, de la ora 17.00, la Institutul Italian de Cultură „Vito Grasso” (Aleea Alexandru, 41, Bucureşti), va avea loc vernisajul unei expoziţii cu lucrări ale artistului plastic Gheorghe Coman.
Gheorghe Coman s-a născut la Valea Calugărească (Prahova) în 1961. A absolvit Şcoala Populară de Artă din Bucureşti în 1983, la clasa profesorului George Paul Mihail. Este membru al Asociaţiei Artiştilor Plastici din Bucureşti şi multe din lucrările sale se găsesc în colecţii particulare din ţară şi din străinătate (Germania, Turcia, USA, Vietnam, Israel, Belgia, Canada, Elveţia, Olanda, Estonia, Franţa). A expus lucrări în expoziţii colective organizate la sediul Asociaţiei Artiştilor Plastici (1996), dar şi în Pavilion B din Parcul Herăstrău (1997, 1998, 2000, 2002-2004, 2007-2008) şi la Sala Dalles (1997-2002).
Dintre expoziţiile sale personale amintim: octombrie 2000, Galeriile de Artă ale Municipiului Bucureşti; noiembrie 2000, Senatul României; iunie 2001, Spitalul Universitar Bucureşti; martie 2002, Cercul Militar Naţional (sala Rondă); aprilie 2002, Teatrul Foarte Mic; mai 2003, Union Center International; septembrie 2003, Parcul Herăstrău (Pavilion B); octombrie 2004, Cercul Militar Naţional (Sala Foaier); august 2006, Palatul Şuţu; noiembrie-decembrie 2007, Casa de Cultură „Geo Bogza”, Câmpina; ianuarie 2008, Palatul Şuţu; februarie 2008, Cercul Militar Naţional (Sala Foaier); noiembrie 2008, Parcul Herăstrău.
„Structural, Gheorghe Coman este un pictor care respectă valorile clasice – tradiţionale şi respiră ca un romantic dedat viselor (realizabile, pline de seve umane) şi intuirilor adânci, contemplative. Desenul, arta compoziţională, perfect stăpânite, sunt însemne de respect faţă de marile valori ale înaintaşilor. Cromatica caldă, în care culorile se întâlnesc cu graţie şi se susţin reciproc, cunoaşte şi câteva fine şi judicios întreţesute accente impresioniste care-i sporesc tainele. … Neispitit de îndemnurile pe cât de sterile pe atât de periculoase ale originalităţii cu orice preţ şi ale înscrierii în valorile acut „moderniste”, Gheorghe Coman şi-a lăsat sufletul să cânte cum îi este firea, oferindu-ne imagini şi izvoare de linişte şi încredere în temeiurile vieţii, ale clipei repezi ce ni s-a dat, pe care ar fi mare păcat, bucureşteni fiind sau simpli trecători prin urbea lui Bucur, să nu le vedem şi să nu le cunoaştem” (Augustin Macarie, critic de artă)
