La Editura Polirom, în colecţia “Biblioteca Polirom”, a apărut o nouă traducere a capodoperei “Adolescentul” de F.M. Dostoievski. „Adolescentul” a apărut în excelenta traducere a Liviei Cotorcea, o specialistă în literatura rusă şi unul dintre cei mai apreciaţi profesori ai Catedrei de Slavistică ai Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi.
Diferit ca ton de celelalte capodopere ale scriitorului, romanul “Adolescentul” (1875) ocupă un loc aparte în creația dostoievskiană, fiind istorisit din perspectiva unui tânăr de nouăsprezece ani, ale cărui imaturitate, prospețime și naivitate se reflectă magistral în vocea narativă.
„Este bine știut că Dostoievski n-a fost preocupat niciodată să scrie frumos, în fraze bine lustruite și armonioase, așa cum cerea buna tradiție a prozei secolului al XIX-lea. Se va spune că nici n-a avut cum să respecte acest canon, dat fiind că marile lui romane au fost dictate soției sale sub imperativul urgenței unui contract sau al altuia cu editorii. Dar să nu se uite că scriitorul își revedea apoi de mai multe ori manuscrisele și că, în mod constant, n-a intervenit în respirația discursului său narativ, lucru ce ni se pare de cea mai mare importanță. Acest discurs poartă amprenta vie a suflului și a gândirii romancierului care se grăbește să transmită întocmai ritmul viu al nașterii ideilor și al rostirii lor în fața unui ascultător – în primă instanță, soția care-i consemnează spusele, în final, cititorul pe care-l are mereu în fața ochilor. Toate scrierile lui Dostoievski ne propun un asemenea discurs frânt, fragmentat și sacadat care imprimă extraordinara energie a conceperii lor, precum și dorinta expresă a autorului lor de a surprinde «viața vie» din om sau calea trudnică de descifrare și de cucerire de către om a sensului acestei vieți.
Cu atât mai evident ni se relevă această relație dintre fizionomia aparent dezordonată a frazării și sensul respectiv într-un roman al formării ca “Adolescentul”. […]
Nu claritatea și curgerea lină, armonioasă a narațiunii este ceea ce urmărește romancierul în “Adolescentul”, ci realizarea unei orchestrații și a unei arhitecturi tonale care să dea seama de frăgezimea și de prospețimea unei intempestive intrări în lume, pe de o parte, prin fapte și în relație cu ceilalți, pe de altă parte, printr-un debut scriitoricesc, pândite, toate, de nesiguranța și lipsa de măsură a începutului, dar și așezate sub un semn auroral benefic.” (Livia Cotorcea, traducătoarea cărții)
