În perioada 5 iulie – 5 august 2011, la Atelier 030202 (Sala Nouă TC – Str. Sfânta Vineri nr. 11, Bucureşti), poate fi vizitată expoziţia „Punct/Point” – licenţă Artă Murală UNArte, curator Cosmin Paulescu Cozo. Expoziţia „Punct” aduce în faţa publicului o selecţie din lucrările de licenţă ale absolvenţilor departamentului de Artă Murală din cadrul Facultăţii de Arte Decorative şi Design a Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti (Bogdan Ciobanu, Daniela Dugheana, Alexandru Huzum, Oana Istrate, Claudiu Moldovan, Raluca Mihai, Ioana Stănescu, Anca Sindila, Mirela Ungureanu, Lavinia Vieru). Andra Rotaru a dialogat cu Cosmin Paulescu (conf. univ. dr. la Facultatea de Arte Decorative şi Design a Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti), în exclusivitate pentru AgenţiadeCarte.ro
În prezent, la Atelier 030202 (Str. Sf. Vineri nr 11, Bucureşti), sunt expuse lucrări de licenţă ale absolvenţilor departamentului de Artă Murală din cadrul Facultăţii de Arte Decorative şi Design a Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti. Selecţia celor 10 absolvenţi care expun a fost făcută de dvs. Care este liantul care leagă aceste lucrări care fac obiectul expoziţiei?
Pentru această expoziţie, în calitate de profesor coordonator al temelor de licenţă, mi-am permis să operez o uşoară selecţie în producţia artistică a absolvenţilor. Motivele selecţiei au ţinut cont, pe de o parte, de acordarea lucrărilor cu spaţiul galeriei – prin expunerea într-o pondere cantitativă ce lasă “aer de respiraţie“ între exponate. În acest mod am eliminate riscul (frecvent la acest gen de expuneri), al etalării excesive ce dă senzaţia, mai degrabă, a unui talcioc de artă. Pe de altă parte, am urmărit armonizarea între lucrările de la tema liberă şi cele de la tema de specialitate, care au o destinaţie directă către spaţiul public.
Îmi place să cred că liantul ce leagă lucrările prezente în expoziţie este cel al profesionalismului. Ca pedagog am credinţa că cel mai important lucru este ca toţti absolvenţii, după încheierea ciclului de studii, să-şi însuşească cele câteva caracteristici specifice artistului profesionist. Într-o lume care se mişcă cu mare viteza, în mod paradoxal, detaliul joacă un rol foarte important. Un alt element de legătură între lucrările expozanţilor este grija acordată detaliului şi felul în care au înţeles să-şi prezinte lucrările.
Reevaluarea artei de for public recent duce la noi soluţii de abordare a spaţiului public urban contemporan. Către ce soluţii au condus proiectele absolvenţilor care expun?
Toate lucrările de la tema de specialitate şi, în mod evident, destinate spaţiului public, nu se înscriu în segmentul artei cu caracter comemorativ pe care o întâlnim din abundenţă în peisajul urban bucureştean de dată recentă. Chiar şi în ce priveşte materialele alese, se poate lesne observa o schimbare majoră a opţiunilor tinerilor absolvenţi. De la forme cinetice din metal colorat, la suprafeţe din beton placate cu mozaic ceramic şi de sticlă, până la inedite propuneri de artă urbană cu caracter temporar din material gonflabil. Exemplul lucrării absolventei Oana Istrate mi se pare semnificativ. Ea propune spre amplasare în Piaţa Presei Libere (pe locul fostei statui a lui Lenin) a unei lucrări gonflabile de mari dimensiuni ce reprezintă un creier, iar pe suprafaţa lui sunt serigrafiate decupaje cu imagini şi texte din presa scrisă. Acest obiect se mişcă uşor datorită aerului pompat în interior, dând senzaţia unui organism viu. Realizarea unei astfel de lucrări ar aduce cu siguranţă o gură de aer proaspăt în peisajul artei de for public de la noi.
Absolvenţii au avut de optat pentru două spaţii publice, Piaţa Presei Libere şi Piaţa Alba Iulia din Bucureşti, în vederea realizării unor proiecte virtuale de artă. În viitorul apropiat, credeţi că aceste proiecte vor putea deveni realizabile nu numai virtual?
De ce nu, dar pentru aceasta trebuie puţin umblat la factorul uman, şi aici mă refer la personalul departamentelor din primării care se ocupă de aspectele esteticii urbane. Cât timp în aceste departamente nu există consilieri cu studii de specialitate, vom avea parte şi în continuare tot de statui ecvestre şi personaje istorice, cu sau fără barbă, ce nu depăşesc imaginarul estetic al anilor ’60-’70.
Care sunt punctele critice ale artei murale, în momentul de faţă, în România?
Cum spuneam, lipseşte educaţia de specialitate şi voinţa forurilor decizionale de a schimba macazul şi de a aloca fonduri în această direcţie pe criterii strict profesionale şi cu o totală transparenţă. Licitaţiile şi concursurile de proiecte (atunci când se mai şi fac) se câştigă peste noapte întâlnind cam aceiaşi “jucători” pe piaţa de arta urbană autohtonă, după anii ’90.
A existat o perioadă de înflorire a artei murale la noi? Când a atins apogeul şi ce adus la declinul ei?
Nu aş putea să dau un răspuns precis la această întrebare. Probabil apogeul a fost atins (o spun fără nostalgie) în perioada comunistă când comanda oficială era bine susţinută financiar pe motive propagandistice. S-au executat lucrări de artă murală la scară naţională. Unele dintre lucrări nu foloseau neapărat imagistica de propagandă comunistă. Vreau să spun că pe lângă marea parte a lucrărilor ce proslăveau sistemul, se realizau şi lucrări de artă decorativă foarte valoroase.
Declinul a venit o dată cu căderea sistemului centralizat, iar comanda socială pe linie de partid a dispărut. După anii ’90 a rămas pictura cu caracter religios şi comanda beneficiarilor particulari, dar la o scară mult mai redusă.
An de an, facultăţile au un deficit de studenţi, faţă de numărul de locuri. Care este situaţia la secţia de arte murale? Cum ar trebui readusă pasiunea învăţăceilor pentru artele frumoase?
În ultimii ani, din diverse motive, concurenţa la anumite departamente a scăzut. Totuşi, departamentul de Artă Murală din Facultatea de Arte Decorative şi Design a Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti, a avut tot timpul candidaţi peste numărul de locuri oferit. Chiar dacă nu mai este concurenţa de altă dată, totuşi se observă că tinerii sunt interesaţi de arta murală, deoarece în ultimii ani arta urbană începe să câştige tot mai mult teren. Departamentul nostru, pe lângă un corp profesoral performant, deţine şi o bază materială forte bună, având cel mai mare laborator de transpuneri ale tehnicilor murale din ţară.
De ce expoziţia se intitulează “Punct/ Point”?
Punct deoarece, metaforic vorbind, în cazul absolvenţilor există două variante. Pentru o categorie poate fi punctul care încheie “povestea“ , iar pentru cealaltă categorie, cu siguranţă este doar punctul ce încheie primul capitol al “poveştii” ce va urma. Depinde de fiecare unde este dispus să pună punctul. Peste toate acestea rămâne expoziţia care cu siguranţă este şi ea un punct … de vedere.
[…] interviu cu conf. univ. dr. Cosmin Paulescu […]