Volumul de versuri “Blues pentru cai verzi” de Letiţia Ilea (Cartea Românească, 2004), va fi editat în franceză, la editura Le corridor bleu, la începutul anului 2012, fiind tradus de Fanny Chartres.
„Mai întâi furioasa, apoi deceptivă şi la urmă blazată, dar întotdeauna într-o scriitură francă, de acută autenticitate a stărilor, zice Ion Pop (în prefaţa la O persoană serioasa, Limes, 2004) că ar fi dialectica paşilor făcuţi de Letiţia Ilea în primele sale trei cărţi. Ei bine, Blues pentru cai verzi, deşi nu e o sinteză, le adună pe toate trei şi le sublimează/le comprimă într-o stare de pustiu existenţial atât de concret haşurat încât conturează una din cele mai deprimate – şi deprimante – viziuni din poezia noastră actuală. Dacă sunt, azi, poeţi bacovieni, Letiţia Ilea e primul dintre ei. Şi e primul pentru că ajunge la neantul existenţial bacovian fără recurs la intertextualisme. Blues pentru cai verzi e un exerciţiu de exorcizare a acestui pustiu total, pustiu ce videază nu doar viaţa, ci şi moartea. Nu e o carte de citit.” (Al. Cistelecan)
„Un sentiment acut al timpului, conştiinţa zădărnicei şi a golului care rânjeşte din spatele tuturor lucrurilor le conferă poemelor mai recente ale Letiţiei Ilea o încărcătură de tragic. De la ironia dezabuzată a unui spirit sceptic şi obosit, poeta trece acum la o lirică a vidului ontologic şi a golurilor de timp, în care moartea este omniprezentă. Firescul, lipsa gesturilor afectat-patetice, a stridenţelor de orice fel o fac pe Letiţia Ilea mai convingătoare ca niciodată, în rolul acestei Cenuşărese beckettiene, care vieţuieşte parcă în nisipul unei uriaşe clepsidre şi tinde să devină ea însăşi în cele din urmă nisip.” (Octavian Soviany)
