Cercul virtuos*, roman republicat după aproape 25 de ani, reprezintă vocea auctorială a unui scriitor mai mult revoltat decât resemnat. Parcurgându-l, nici nu ne-am mirat că în 1986, la prima ediţie, a fost numaidecât retras de pe piaţă la ordinele culturnicilor de atunci. Un umor sec, o ironie subtilă, dar amară se conjugă în acest roman care, la o primă lectură pare a aparţine genului sarcastic.
Cercul virtuos este deopotrivă jurnal existenţial şi pamflet. Poate de aceea şi reacţia vehementă a autorităţilor care nu tolerau astfel de gen de proză. Romanul pamflet nu era pe linia dorită de mai marii puterii culturale. Or, Cercul virtuos exemplifica cu strălucire un gen literar în contradicţie cu normele de atunci. De altminteri, sub autoritatea morală a unui postmodernism avant la lettre, se ascunde radiografia unei societăţi bolnave de nelinişte dar îmbrăcată în umor.
Iată ce ne povesteşte în prefaţa cărţii scriitoarea Lucia Verona, soţia autorului: „La începutul lui septembrie 1986, îmi amintesc că era într-o vineri, Hary s-a dus la editură şi a venit cu câteva exemplare „semnal”, cum se zicea pe atunci. De obicei, apariţia unei cărţi noi era prilej de sărbătoare, Hary se bucura ca un copil de noua apariţie, îşi anunţa toţi prietenii, era în stare să sune şi la New York dacă avea vreun prieten acolo. De data asta, cumva, bucuria a fost mai temperată şi nu ne dădeam seama de ce. Să fi fost vreo presimţire? Marţi a sunat telefonul, era cineva de la editură, care i-a spus că romanul a fost oprit. Trebuie să explic cititorilor de azi că pe atunci existau mai multe „trepte” de cenzură. Prima treaptă era autocenzura. Apoi manuscrisul era citit de diferite persoane din editură şi din afara ei. Referatele externe erau mai importante decât cele interne. Oficial, din 1977 nu mai exista cenzura, dar ea funcţiona din plin sub ale denumiri. Cercul virtuos trecuse cu bine (adică fără prea multe tăieturi) de toate. Dar la urmă, când tot tirajul era tipărit, se mai dădeau la citit exemplarele de semnal, înainte de a sa pune ştampila bun de difuzare. Nu ştiu exact cine a citit, cert este că romanul a fost interzis în această fază şi toate exemplarele deja tipărite (tirajul era de 30000 de exemplare, da, da, treizeci de mii) au fost retrase şi topite.” Lunile care au urmat au fost un coşmar – pentru că nu voiau să creeze un caz, autorităţile culturale ale vremii au cerut ca romanul să nu fie interzis, ci să fie retipărit cu modificările cerute de cenzori (…). La aproape un an de la interzicere, Cercului virtuos a reapărut, cu cele două capitole schimbate, dar cu acelaşi număr de pagini, acelaşi ISBN, aceeaşi copertă. Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nostim a fost că mulţi prieteni şi colegi, după ce au citit cartea, s-au mirat. Cum a putut să treacă? Chiar şi fără capitolele tăiate, cartea părea un manifest. Poate de aceea a fost trecută sub tăcere de critică. Nu din vina criticilor literari”.
Despre autorul Cercului virtuos, Bujor Nedelcovici afirma: ”H. Salem era un om bun structural şi de aceea spiritul ludic nu făcea nici un efort pentru a ase evidenţia în romanele, povestirile şi versurile pe care le-a scris. Imaginarul trecea uneori dincolo de frontierele prozei clasice şi evada în domeniul „ştiinţifico-fantastic”, cum este cazul romanelor Cercul virtuos, Întrerupătorul şi Motorul cu aplauze, scrise cu o fantezie dezlănţuită şi dezinvoltă.”
Romanul lui H Salem este o carte în care realitatea este îmbrăcată într-o irealitate metaforică subtilă şi de loc inocentă. M-aş hazarda să spun că este o carte care ne dezbracă de prejudecăţi.
Traian T Coşovei
*H. Salem – Cercul virtuos, Editura Tritonic, 2011
Traian T. Coşovei vă recomandă:
Bogdan O. Popescu – Viaţă de aruncat, proză, Editura Polirom
Augustin Frăţilă – Vine cineva, poezie, Editura Tracus Arte
Daniel Octavian Bejan – Poveştile unui mizantrop, proză, Editura Tracus Arte
Mulțumesc mult; Traian!