La Editura Polirom, în colecția “Top 10+”, a apărut o nouă ediție a volumului “Femeia în roșu” de Adriana Babeți, Mircea Mihăieș și Mircea Nedelciu, cu o prefață semnată de Mircea Cărtărescu și o postfață de Martin Adams Mooreville.
Romanul “Femeia în roșu” a fost predat Editurii Militare în 1988. Manuscrisul, deșsi aprobat inițial, a fost retras din tipografie, cu interdicția de a fi publicat. El a fost editat în 1990 de Editura Cartea Românească, primind Premiul Uniunii Scriitorilor pentru proză (1991), și reeditat în 1997 și 1998 de Editura ALL. În 1996‑1997 a fost ecranizat de regizorul Mircea Veroiu, iar în 1998 a fost dramatizat de Cătălina Buzoianu și jucat pe scena Teatrului Național din Timișoara. Din anul 2000, romanul “Femeia în roșu” a intrat ca obiect de studiu în manualul de Limba și literatura română pentru clasa a X‑a al Editurii Humanitas.
„E o carte-puzzle, multietajată, minuțios imbricată, în care alternează registre și tonuri narative de o neobișnuită bogatie și în care «peticele» intertextuale realizează un colaj în care nuanțele diverselor epoci colizionează într-un haos ordonat. Nu forma cărții este însă lucrul cel mai important în cazul Femeii în roșu, ci filosofia ei. Trei teoreticieni literari pornesc în căutarea locus-ului estetic ce a părut, vreme de o sută de ani, cel mai puțin adecvat pentru ancorarea unei opere «serioase», cel mai demn de o evitare disprețuitoare: senzaționalul. Cu corolarul său de kitsch, stridență, romance, aventură, miracol de doi bani, senzaționalul se întrupează aici în povestea «romanțată» a Anei Cumpănaș din Comlos, care, după o viață picarescă, în care traversează două continente, se întoarce ca să moară în Banatul natal. Miezul vieții sale este seara în care, îmbrăcată în rochie roșie, facilitează uciderea amantului ei, faimosul bandit Dillinger, la Chicago. Cei trei autori vor scrie, prin urmare, nu, din start, un roman senzațional, ci, dedublare specifică postmodernului, un roman despre (romanul) senzațional, care să fie, în același timp – uzând de toate procedeele parodiei, pastișei, restaurației butaforice –, un roman chiar senzațional.” (Mircea Cărtărescu)
