În colecţia „Scriitorii la ei acasă” a editurii „Dacia XXI”, a apărut de curând volumul „Instrumentul de tortură” de Ioan Bran.
„Ioan Bran este poetul tăcut al suferinţei omeneşti. Tăcerea lui este mai vorbitoare decât multe glasuri ce nu devin niciodată muzică, nici cel puţin zgomot.
Cuvintele sale sunt încărcate de emoţia intensă a unui destin obişnuit până la capăt , la acel capăt fără de sfârşit din preajma lui Dumnezeu. Ioan Bran a făcut din smerenie un ceremonial al trecerii peste un prag existenţial pe care îl avem, fiecare din noi, sub tălpi. Din stirpea marilor poeţi dispăruţi care sunt Aurel Dumitraşcu, Luca Onul, Cristian Popescu, Taniel Turca, Augustin Pop, Augustin Frăţilă.
Ioan Bran şi-a scris poemele cu o mare luciditate, asumându-şi cu o exemplară conştiinţă de sine salvarea lui prin cuvânt şi mântuirea lui de asemenea. Poet excepţional, din nefericire prea puţin cunoscut. Ioan Bran este unul din cele mai relevante spirite ale poeziei româneşti.” (Ion Vădan)
