La Editura Cartea Românească, în colecţia “Poezie”, apare în această săptămână volumul “Doti” de Radu Stanca, ediţie îngrijită şi prefaţată de Ioana Lipovanu. “Doti” este integrala operei poetice a autorului, iar criticul Ioana Lipovanu a adăugat ediţiilor precedente poeme inedite.
„Nu cunosc decât o poezie tristă, exclamă Radu Stanca. Dar tristeţea, autentică, organică, este tot suferinţă. Patetism există în toată opera sa, fie că e vorba de lamentaţia lirică, fie de cea teatrală; patetic este şi eseistul, aşa cum, pentru Radu Stanca, arta actorului, la origine, se relevă tot astfel. Suferinţa constituie o cauză a cauzelor; ars doloris e o artă patetică, reîntoarsă mereu la propriile rădăcini, renăscând din propria-i cenuşă. Nu întâmplător a reţinut scriitorul tocmai acest aforism goethean: Numai insuficientul este creator. Presimţirea permanentă a morţii, a iminentei căderi, înseamnă pentru Radu Stanca unul din acele moduri tipice ale insuficientului, una din modalităţile lui estetice, care fecundează, în opera de artă în genere şi în cea poetică în special, dispoziţii artistice dintre cele mai caracteristice.
Nimic nu dezvăluie însă mai deplin secretul creaţiei sale decât o meditaţie a lui Serenus Zeitblom, după care orice expresie devine în fond plângere, precum muzica, deoarece aceasta, din clipa în care ajunge la conştiinţa de sine ca mijloc de expresie, se preschimbă în lamentaţie. Muzica străbate poezia stanciană ca o plângere cu rafinate desfolieri, învăluind şi estompând strigătul existenţial.” (Ion Vartic)
Radu Stanca s-a născut pe 5 martie 1920 la Sebeş şi a murit pe 26 decembrie 1962 la Cluj-Napoca. A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii Regele Ferdinand din Cluj în anul 1942. În timpul războiului, când Facultatea de Litere din Cluj a fost mutată la Sibiu, aici a luat fiinţă, pentru a perpetua tradiţia şi valoarea literaturii române, Cercul literar de la Sibiu, din care Radu Stanca a făcut parte, până la desfiinţarea acestuia de către autorităţile comuniste.
Poet, dramaturg şi eseist, Radu Stanca sfidează timpul şi rămâne în conştiinţa posterităţii nu doar pe firmamentul teatrului din Sibiu, ci şi în raftul cu „cele mai frumoase poezii ale tuturor timpurilor”. Un mare poet al „Generaţiei pierdute” – cum au fost denumiţi, de către criticii şi istoricii literari, „cerchiştii” – Radu Stanca mărturiseşte în acest volum despre talentul şi valoarea poetului, care trebuie redescoperit printr-o nouă lectură.
