În colecţia „Romanele Istoriei”, editura „Dacia XXI”, a apărut volumul „Impostorul” de Viorel Savin.
„…Este prima carte importantă de după Revoluţie care abordează viaţa din epoca lui Dej şi consecinţele psihologice ale fundamentalismului comunist şi care, nefiind scrisă cu permisiunea partidului, cum s-a întâmplat cu marea serie a romanelor obsedantului deceniu, are tăria să răzuiască rănile până la sânge.” (Eugen Negrici)
„…Viorel Savin, beneficiind (…) de arsenalul de mijloace împrumutate şi adaptate din romanul clasic-tradiţional, modern şi postmodern, (…) alternând momentelor odihnitoare de poezie adolescentină, de contemplaţie şi reflecţie (…) şi scene de un real şi consistent dramatism, unele lubrice sau groteşti, cu talentul său de povestitor şi constructor pe spaţii largi, a reuşit un roman remarcabil al ultimelor decenii…” (Mircea Dinutz – Pro Saeculum)
„…E un text incitant, paradoxal, copiind o realitate posibilă până la capăt. (…) E perioada colectivizărilor forţate, a deportărilor, a construcţiei Canalului, a delaţiunilor si torţionărilor, a promovărilor uluitoare din rândurile unor ignoranţi satrapi si a interdicţiei intelectuale pentru profesionişti, e perioada uriaşă de frică, de anulare a respectului propriu si a demnităţii umane, e o vreme în care se supravieţuia, dacă se mai putea…” (Constantin Dram – Convorbiri literare)
„…Balzacian vorbind, Viorel Savin (con)figurează tipul impostorului, care radiografiat / psihanalizat revelă ideea că omul este remodelat succesiv, în serviciul unui prezent / viitor utopic. Astfel „omul recent” este în realitate, impostorul absolut, cel care a reuşit să supravieţuiască, paradoxal prin pierderea memoriei, legionarismului, dejismului, ceauşismului şi să se adapteze cameleonic, postcomunismului, făcând tabula rasa dintr-o istorie babilonică şi neasumată.” (Petre Isachi – Bucovina literară)
„…Propunându-şi să atace problema fundamentală a atitudinii individului în comunism, Viorel Savin scrie un roman total, o carte de o sinceritate dezarmantă, care să ne vindece de (toţi) demonii trecutului. De la legionari la bolşevici şi de la comunişti la democraţia postdecembristă, problemele societăţii româneşti sunt analizate cu un ochi critic, căruia ipocrizia îi este străină.” (Adrian Jicu – Ateneu)
„Viorel Savin e un maestru al dialogului. În paginile romanului, mai la tot pasul, se divulgă dramaturgul care fortifică atât de mult ţesătura epică, încât imaginea realităţii nu suferă nici un fel de postişe pentru a se arăta în splendoarea ei firească: exactă, proaspătă, convingătoare. Cine va citi, va face cunoştinţa unei măiestrii artistice de excepţie…” (Gruia Novac – Baaadul literar)
Bravo! Trebuie deconspirati! Acesta e un prim pas … ! Pe ei!