Fie că se organizează festivaluri de literatură în Bucureşti sau în provincie, în ţară sau în străinătate, contactul cu alte literaturi, cu alte scriituri, cu alte mentalităţi reprezintă un câştig, fie el de moment sau cu repercusiuni viitoare. Faptul că, uneori, se vehiculează aceleaşi nume şi aceleaşi grupări literare, nu ţine decât de limitarea şi de închistarea unor organizatori sau sisteme logistico-literare, care, precum în sistemul administrativ, nu fac altceva decât să îşi dorească o sporire de genul trocului, a faimei respectivului festival.
De exemplu, după debut, un premiu câştigat te poate ajuta să devii mai vizibil, să fii contactat de diverşi scriitori, reviste, să capeţi “notorietate”. Ce este, de fapt, această notorietate? Nu garantează faptul că o operă literară este mai bună decât a altor scriitori, ci doar o popularitate mai mare. Dar, în general, criteriile de selecţie şi invitaţiile la unele festivaluri sunt pe cât de subiective, pe atât de surprinzătoare.
Ce se întâmplă, ulterior? Mondenitatea, calităţile de orator, sociabilitatea, rapiditatea cu care confirmi cu un nou volum, toate ajută un autor să se menţină pe val. Cunosc scriitori absolut remarcabili, dar retraşi, care nu sunt invitaţi niciunde. Care, dat fiind faptul că au un job care îi solicită 5 sau 6 zile din 7, refuză participarea. Iar refuzul comunicat o dată, de două ori, duce la inevitabila situaţie de a nu mai fi invitaţi şi a treia oară. Scriitorii care nu lucrează în domeniul editorial sau în presă, pot fi uitaţi foarte repede. La fel şi cei care nu se înconjoară de prieteni din lumea literară. Sau, cel puţin, asta am observat eu.
Nebuloasele criteriilor de selecţie în vederea participării la un festival, rămân undeva în suspensie.
Dar, cu toate lipsurile unei selecţii viabile, un festival de literatură poate fi extrem de prolific, poţi cunoaşte scriitori minunaţi, poţi afla lucruri mai puţin accesibile altcumva, poţi purta discuţii despre ce se întâmplă şi în altă parte a ţării sau a lumii. Aşa s-a întâmplat şi la recentul festival “Porţile Poeziei”, organizat la Reşiţa şi în Caraş-Severin de Liubiţa Raichici împreună cu o echipă devotată, unde am avut posibilitatea să cunosc scriitori din Japonia, Polonia, Serbia, Spania ş.a.
Iar, pe lângă lecturile de poezie, tot mai multe festivaluri îţi deschid orizonturile şi spre alte arte: teatru, muzică, film, coregrafie.
Aşa că nu pot decât să mă bucur că se organizează tot mai multe festivaluri care oferă foarte multe fiecărui scriitor, atâta timp cât el poate să asimileze şi să fie deschis provocărilor. Iar, acum, urmează la Botoşani, Congresul Naţional de Poezie, unul dintre cele mai puternice proiecte literare din ţară.
Andra ROTARU
