Anul acesta, Nopţile albe ale muzeelor şi ale galeriilor, evenimente distincte şi majore pentru peisajul cultural românesc, s-au bucurat de o audienţă spectaculoasă şi de evenimente remarcabile. Atât omul de rând, cât şi cel obişnuit cu astfel de evenimente, au avut de unde alege. Iar dacă semnificaţia unor astfel de nopţi s-ar pierde undeva într-un act monden, tot ar fi bine, pentru că scopul organizării unor astfel de evenimente poate fi nu numai cultural, dar şi de coeziune a maselor, de întâlnire şi angrenare, în spaţii ofertante, a unei noi forme itinerante, de plăcere şi “degustare culturală”.
Cunosc persoane care refuză să participe la evenimente în premieră, la vernisaje, de teama aglomeraţiei. Cunosc persoane care vânează astfel de evenimente, pentru a-şi face “relaţii”, pentru a fi vizibile. Oricum ar fi, mi s-a părut că Bucureştiul s-a transformat peste noapte într-un spaţiu plin de energie şi de forţă creatoare, de pepinieră culturală, mi s-a părut că există multă bucurie şi tot mai mulţi oameni interesaţi de ceea ce se întâmplă acum, în astfel de muzee şi galerii care, pe timpul zilei, pot părea unora anoste.
Încă un lucru remarcabil a fost faptul că spaţiile au devenit multiart şi multifuncţinale. În unele spaţii expoziţionale s-au ţinut şi concerte, într-altele lecturi, într-altele performance-uri, într-altele video-proiecţii.
Mi-aş dori să existe şi o noapte albă a scriitorilor, iar orice trecător, chiar oprit la un semafor, să poată auzi fragmente literare de cea mai bună calitate. Să nu existe doar festivaluri, congrese şi lecturi publice, ci să vedem câţi oameni interesaţi de literatură sunt, cu adevărat, câţi insomniaci sau petrecăreţi „de meserie” rezistă într-o noapte albă literară românească.
Andra ROTARU
