În cadrul Festivalului “Zile şi Nopţi de Literatură”, desfăşurat în perioada 09-13 iunie 2011 la Neptun, Marele Premiu “Ovidius”, acordat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, în valoare de 10.000 de euro, i-a revenit scriitorului francez de origine cehă, Milan Kundera. Scriitorul nu a fost prezent la ceremonie, din motive obiective, şi a solicitat ca valoarea premiului primit de el să-i revină Editurii Humanitas, pentru promovarea literaturii române. Premiul pentru un tânăr scriitor, oferit de Primăria Municipiului Mangalia şi de Uniunea Scriitorilor din România, i-a fost acordat lui Ognen Spahic din Muntenegru. Valoarea acestui premiu a fost în valoare de 5.000 euro.
La ediţia din acest an a Festivalului “Zile şi Nopţi de Literatură” au participat scriitori din 16 ţări, care au dezbătut pe tema „Literatura fără frontiere?” („exil – exil interior – exil în propria limbă”). Moderatorul dezbaterilor a fost preşedintele USR – Nicolae Manolescu.
Laureaţii Marelui Premiu Ovidius de la ediţiile anterioare ale Festivalului au fost: Jorge Semprun (Spania, 2002), António Lobo Antunes (Portugalia, 2003), Amos Oz (Israel, 2004), Mario Vargas Llosa (Peru, 2005), Andrei Codrescu (SUA / România, 2006), Yevgeny Yevtushenko (Rusia, 2007), Orhan Pamuk (Turcia, 2008), Péter Esterházy (Ungaria, 2009), Jean D’Ormesson (Franța, 2010).
Când, în 1968, tancurile sovietice spulberau „Primăvara de la Praga“, Milan Kundera era deja un scriitor cunoscut: publicase poezie, teatru, eseuri, iar primul său roman, Gluma, şi nuvelele adunate în volumul Iubiri caraghioase fuseseră tipărite în ultimul an în peste 150 000 de exemplare. Atâta şi ar fi fost de-ajuns pentru ca noile autorităţi cehe să-l excludă de la Catedra de literatură universală pe care o ocupa la Academia de Film şi să-i elimine cărţile din toate bibliotecile Cehoslovaciei. Şi cum să fi acceptat un regim împietrit în stalinismul deceniului şase pe acela care fusese nu doar un participant activ la efervescenţa mişcării pragheze, dar mai şi declarase – şi ilustrase în cărţile sale – că tocmai stalinismul l-a învăţat virtutea izbăvitoare a râsului? Iată de ce următorul roman, Viaţa e în altă parte, i-a apărut in 1973 în Franţa, iar doi ani mai târziu autorul însuşi se stabilea aici, devenind în scurt timp un scriitor de faimă internaţională, tradus în toate limbile importante ale lumii.
Opere scrise în cehă: Gluma, roman; Iubiri caraghioase, nuvele; Viaţa e în altă parte, roman; Valsul de adio, roman; Cartea râsului şi a uitării, roman; Insuportabila uşurătate a fiinţei, roman; Nemurirea, roman.
Opere scrise în franceză: Jacques şi stăpânul său. Omagiu lui Denis Diderot, teatru; Arta romanului, eseu; Testamente trădate, eseu; Lentoarea, roman; Identitatea, roman Ignoranţa, roman; Cortina, eseu în şapte părţi; O întâlnire, eseu.
Ognjen Spahić (n. 1977) este cea mai puternică voce în proza muntenegreană de după divizarea fostei Iugoslavii. A studiat ingineria şi filosofia la Universitatea din Muntenegru. “Copiii lui Hansen”, singurul său roman (Spahić a mai publicat o culegere de reportaje şi două volume de povestiri, în 2001 şi, respectiv, 2007), a apărut în 2004. În prezent, Ognjen Spahić lucrează ca jurnalist în Podgorica.
