Joi, 23 iunie 2011, începând cu ora 18.30, la librăria Avant-Garde din Iaşi (Str. Lapusneanu, nr. 16), va avea loc o dublă lansare de carte a volumelor de poezie „Vineri” de Aleksandar Stoicovici şi „Iubirea e amintirea unui viol” de Leonard Ancuţa, apărute recent la editura Herg Benet. Despre cele două apariţii vor vorbi, în prezenţa autorilor, Andreea Grinea Mironescu, Şerban Axinte, Liviu Antonesei.
„Vineri” de Aleksandar Stoicovici
”E atât de vesel să descoperi poezie cultă pe bune, adică înţesată de arhetipuri şi intertextualităţi asimilate. A fi cultivat înseamnă a nu face poză şi paradă cu ceea ce cunoşti. Aleksandar Stoicovici scrie cu vină despre lucruri grave. Asemenea unui muribund cu ochiul ciudat de viu, el vrea să mestece cu privirea toate gesturile umanităţii. Inciziile practicate de el sunt precise şi eficiente: taie exact acolo unde e ceva de văzut. Dar taie în aşa fel încât văzutul să fie niciodată-înainte-văzut. Pentru că, de undeva din pod, a scos un bisturiu metaforico-metonimic cu care ciopârţeşte banalitatea pâna îi dă forme explozive. Un poet cu stofă de chirurg plastician.” (Felix Nicolau)
”Aleksandar Stoicovici mi se pare unul dintre cei mai interesanţi, vii, dinamici, vitali poeţi ai ultimului val. Aş risca să-l alătur unei serii de poeţi ai graniţei, de poeţi ai limitei, din care fac parte, lângă Vasko Popa, şi Miodrag Pavlovici, excepţionali autori bănăţeni precum Duşan Petrovici, Slavomir Gvozdenovici, Liubiţa Raichici. În totul, literatura propusă de Aleksandar Stoicovici, aluzivă şi incitantă, numeşte un moment literar viu, foarte implicat într-o geografie literară evidentă pentru cel care înţelege lumea de contact cultural româno-sârb.” (Cornel Ungureanu)
„Iubirea e amintirea unui viol” de Leonard Ancuţa:
”Versul lui Leonard Ancuţa este expresia unui sentiment exprimat cu mijloace când vehemente, când înstrăinate: dar, ca la orice poet autentic, vocea lui se propagă cu viteza intensităţii. Leonard Ancuţa e un diavol cu sentimente. Dar ce diavol, dar ce sentimente…” (Traian T. Coşovei)
“Sub atanorul în care-şi prepară deliciile şi otrăvurile poetice, Leonard Ancuţa pompează combustibili cu asiduitate, riscând uneori să supraîncălzească agregatul, dar până la urmă poezia cam asta face dintotdeauna: se joacă cu focul. „Sunt plin de bucuria unei lumi care moare” mi se pare una dintre expresiile inspirate prin cheia căreia poate fi descuiată această carte de poezii de dragoste, dezgust, iluminare, descompunere şi moarte.” (Ioan Es. Pop)
