„Preotul din pădurea a patra” este o nouă apariţie editorială la editura Dacia XXI. Semnat de Petru M. Haş, volumul de poezie face parte din colecţia „Poeţi contemporani” a editurii.
Petru M. Haş: „Una dintre marile probe sau urme ale umanităţii este poezia sau literatura; această tentaţie foarte molipsitoare de a lăsa urme. Chiar melcii şi alte vieţuitoare lasă urme. Unii sunt dispuşi să considere asta o formă de iubire. Adică Eros. Şi multe altele. Chestiunea ar fi atunci cum este lumea: mare, mică? Cât de mare poate fi ea, cât de mică? Să vedem la ce ne-am putea aştepta, unde conduc sau cum se şterg urmele”.
Calus Dobrescu: „Petru M. Haş pare să trăiască, uneori sprijinindu-se pe stoicismul lui Seneca, alteori pe epicureismul lui Villon, uneori citându-i pe vechii greci ori japonezi, alteori pe suprarealişti, într-un univers static şi cuantic. Poezia lui însăşi este un univers al cuantelor, fiecare salt reprezentând câte un salt imprevizibil, într-o direcţie imprevizibilă, câte un spin derutant al percepţiei, memoriei sau imaginaţiei. O poezie întotdeauna vibrantă şi concentrată, dând, simultan, impresia aleatoriului exuberant (ceea ce nu exclude momentele de depresie sau melancolie) şi a filtrării atente. A exersării continue a atenţiei şi inteligenţei.
Dar dacă, vreodată, comunitatea noastră critică va dezvolta un cât de cât ataşament faţă de acel ideal cel mai scurt şi mai bine exprimat de noţiunea de fairness, cota lui Petru M. Haş la bursa valorilor literare va creşte spectaculos. N-ar trebui, de altfel, să ne aşteptăm numai de la critici să fie sensibili la acest ideal. În opinia mea, dacă poeţii tineri sunt sinceri atunci când se declară căutători neabătuţi ai Autenticului, ar trebui să manifeste un respect activ faţă de cineva asemenea lui Petru M. Haş, care a demonstrat permanent curajul de a (re)gândi totul cu propriul cap şi de a (re)exprima totul cu propriile cuvinte”.
Livius Ciocârlie: „Poetul poartă şi acum cunună de spini, dar una mai apăsătoare, de vreme ce spinii aceştia înfrunzesc. Se răzvrăteşte şi astăzi împotriva sentimentelor ultrasintetice, iar şintele vigilenţei lui mărite sunt în continuare cei care scriu. Din pricina celor care se fălesc cu diferite concepte şi se complac într-un interminabil turnir de cuvinte, ceaţa e tot mai deasă între literaţi şi Ithaca.
Petru M. Haş este un poet autentic, care merită un loc mai la lumină în peisajul nostru literar”.
