La Editura Humanitas, în colecţia “Vintage”, a apărut volumul “Ce am auzit de la alţii. Amintiri” de Radu Rosetti, cu o prefaţă de Neagu Djuvara.
„În copilăria şi tinereţa mea fostu-mi-a dat să fiu încunjurat de părinţi, rude, oameni de casă, ţarani şi slugi cari trăise viaţa celor dintăi şăsăzeci de ani ai veacului şi cari, de la bătrânii lor, auzise multe despre o viaţă şi obiceiuri şi mai îndepărtate în negura timpurilor. Mulţi din ei, în primul rând tata şi mama, erau nişte povestitori neîntrecuţi: cu dor îmi aduc aminte de lungile lor povestiri în lungile sări de iarnă, la ţară.
Partea ce mi-a rămas în minte din multele lor povestiri spus-o-am şi eu treptat copiilor şi cunoştinţilor mele. Cu toţii m-au îndemnat să pun aceste amănunte ale vieţii noastre de altădată pe hârtie, ca să nu dispară fără urmă, odată cu mine.“
Povestitor neîntrecut a fost şi Radu Rosetti, care a urmat îndemnul apropiaţilor şi a lăsat trei volume de amintiri. Cel dintâi, Ce am auzit de la alţii, este istoria Principatelor între veacurile al XVIII-lea şi al XIX-lea construită minuţios din întâmplări pline de tâlc petrecute în vremuri pline de dramatism şi de schimbări, cu eroi plini de savoare.
„Cea mai preţioasă memorialistică din literatura română”. (E. LOVINESCU)
Radu Rosetti (1853–1926) s-a născut la Iaşi şi era coborâtor, pe linie paternă, din doi domni ai Moldovei, Antonie Ruset şi Manole Giani-Ruset, şi urmaşul unor înalţi dregători. Pe linie maternă, se trăgea din ramura moldovenească a Ghiculeştilor, fiind nepotul domnitorului Grigore Alexandru Ghica. A doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu schimbările sale, nu mai era într-atât de prielnică pentru cariera politică şi administrativă a unui urmaş de boieri mari, care, de altfel, nici nu i s-a potrivit şi nici nu l-a atras. Avea chemare de istoric şi de scriitor şi a dovedit-o cu mai multe volume de proză, amintiri şi studii istorice.
