Marţi, 24 mai 2011, ora 20:00, la Green Hours (Calea Victoriei 120, Bucureşti), va avea loc spectacolul de teatru de hemoficţiune “Contra-Subiect” de Juan Trigos, un one-man-show regizat şi interpretat Lorenzo Mijares, în traducerea lui Horia Barna. După spectacol, publicul va putea dialoga cu regizorul mexican. Evenimentul este o producţie a Teatrului Luni. Totodată, luni, 30 mai 2011, ora 20:00, va avea loc o nouă reprezentaţie a acestui spectacol.
Doi golani lovesc de zor cu piciorul un cap de om de parcă ar fi o minge de fotbal, spre consternarea oricui priveşte. Secvenţa se repetă în mintea lui Jorge, protagonistul acestei piese, într-un ritm demenţial până când ajunge să discute cu capete în loc de persoane. Este internat la balamuc, dar doctorul Mendiola, corupt, îl eliberează în urma intervenţiilor făcute de tatăl lui Jorge. La fel de nebun, el revine în căminul părintesc ca să pună la cale o farsă care agravează relaţia lui cu părinţii. Spectatorul se va confrunta cu emoţii profunde şi cu dilema: Omul are parte de liberul arbitru sau este victima unui complot aparent civilizator?
Juan Trigos s-a născut în Mexic, în 1941, iar ulterior s-a stabilit în SUA. Dramaturg si romancier, autor unor librete de operă, Juan Trigos este creatorul curentului estetic literar şi artistic denumit Hemoficţiune. Juan Trigos-fiul este dirijor şi compozitor, autor al muzicii si al punerii în scenă a operelor de hemoficţiune ale tatălui. Celălalt băiat al său, Luciano Trigos, este pictor şi a ilustrat multe dintre copertele literaturii de hemoficţiune publicate de tată.
Pasionat de literatura horror, se poate spune că Trigos a izbutit în acest gen o uimitoare si rafinată perfecţiune. Este autorul a numeroase scrieri de o luciditate psihologică si spirituală pătrunzătoare. A publicat peste 20 de romane de hemoficţiune si peste 30 de piese de teatru de acelaşi gen, dintre care unele au fost jucate pe mai multe scene din Mexic, Statele Unite, Spania, Italia, Croaţia sau Rusia. Adversar al universalităţii artistice cu orice preţ, Trigos se opune conceptului clasic de istorie a literaturii si oricărui fel de paradigme prestabilite, nu aparţine si nici nu vrea sa aparţină vreunei sfere culturale universal abstracte care tinde să simplifice bogăţia enormă a spiritului, reducând varietatea manifestărilor sale la o singură esenţă albă si discriminantă. Prin felul său aparte de a înţelege literatura contemporană, din perspectiva unei renaşteri a valorilor sufleteşti regionale, Trigos a cucerit foarte mulţi cititori.
Regizor, actor si promotor teatral, Lorenzo Mijares Fernández s-a născut în Mexic, în 1964, iar din 2004 s-a stabilit la Barcelona, în Spania, unde s-a dedicat cu precădere formelor artistice ale curentului cultural Hemoficţiune şi Festivalului Internaţional de teatru de gen.
În a doua jumătate a anilor 1980, a urmat studii de literatură dramatică si teatru la Universitatea Naţională Autonomă din Ciudad de Mexico (UNAM). S-a format la atelierele si cursurile de regie de teatru si interpretare cu prof. José Luís Ibáñez, ale cărui seminarii speciale despre Calderón de la Barca si William Shakespeare le-a urmat în aceeaşi perioadă.
Ateliere de machiaj profesionist la INBA, cursuri de regie cu prof. Ludwik Margüles, de literatură si avangardele ale secolului XX cu prof. Gonzalo Celorio, studii de mitologie si teatru antic grecesc cu prof. Victor Manuel Medina i-au completat anii de formare artistică. Pasionat de Artaud, Stanislavski, Grotowski, Copeau si alţii.
Roluri diverse timp de opt stagiuni la Palacio de Bellas Artes din capitala mexicană, cu apariţii în Traviata, Boema, Falstaff, Lucia Di Lammermour, Olandezul zburător, Don Giovanni, Turandot etc. Actor, regizor si producător asociat în diverse piese de teatru din repertoriul internaţional, jucate pe scenele din Mexic – Tennesse Williams, Bernard Show, N. J. Crisp, Elena Garro, Oscar Wilde, Jorge Ibarguengoitia.
În 2004 a înfiinţat la Barcelona „Asociaţia Culturală de Hemoficţiune” si propria sa Companie de repertoriu care numără peste 12 puneri în scenă altele în pregătire.
În 2008 a lansat Festivalul Internaţional al Teatrului de Hemoficţiune.
Hemoficţiunea este un curent de avangardă tipic formelor de expresie artistică postmodernă, întemeiat de romancierul şi dramaturgul mexican Juan Trigos. Este o mişcare specific mexicană, dar se potriveşte practic tuturor „marginalizaţilor”, autorul afirmând că universalitatea ca tendinţă estetică a favorizat „rasismul artistic”. O „ficţiune a sângelui”. O sângerare personală, o sângerare interioară. Pentru a găsi calea către umanitate, pentru a crea o conştiinţă personală, nu una pasivă.
Hemoficţiunea deschide porţile către cunoaşterea intimă a cititorului sau spectatorului adult, cel care este în stare să-si contemple propriile abisuri. O literatură gravă, care indică drumul către ieşirea din balamucul cotidian. Râzând în hohote, faci să se desprindă frunzele uscate ale tiparelor dobândite. Plângând plin de amărăciune, ungi cu lacrimi maşinăria spirituală. Convenţionalul este depăşit pentru a intra în situaţii extreme, realităţi inventate, ficţiuni „sângeroase” care par nişte jocuri, dar în care profunzimea spirituală este luminată de experienţă. Umor crud pe un fundal dramatic.
O literatură de introspecţie care reflectă sângerarea conştiinţei într-o multitudine de oglinzi unde poţi desluşi cu teamă miile de faţete ale infantilismului personal, un proces care aduce cu sine tristeţea si neliniştea, simptome indispensabile pe calea individualizării, a urcuşului către umanizare. Ca să exişti cu adevărat, trebuie să treci printr-o revoluţie interioară, practic imposibil de atins fără o trezire spirituală care să-l conducă pe om către o altă dimensiune a conştiinţei, una care presupune responsabilitatea deplină, exact aceea de care fug toate personajele create de Juan Trigos.
Teatrul de hemoficţiune s-a impus ca un curent de avangardă în anul 2000 prin punerea în scenă a piesei lui Juan Trigos „Lasă-mă să te omor, să vedem dacă mi-e dor de tine” în Ciudad de Mexico. De atunci, spectacolele de hemoficţiune, traduse din spaniolă în engleză, italiană, catalană – iar acum în română – au înregistrat treptat un succes mondial, iar producătorii, regizorii si actorii care le-au pus în scenă au primit numeroase premii.
În general, forţa teatrului ne sileşte întotdeauna să ne recunoaştem fragilitatea umană, iar această nouă viziune teatrală ne determină să plonjăm progresiv într-o experienţă menită să ne ajute să ne descoperim pe noi înşine, să trecem printr-un catarsis formidabil dar necesar. Piesele lui Juan Trigos sunt veritabile puneri în scenă ale tragicomediilor urbane, pline de umor, de pasiune si de durere.
Spectacolele de hemoficţiune îşi propun, programatic, să scuture praful, să înlăture vălurile amăgitoare, să elimine formele rigide si ideile preconcepute, să aprofundeze drama familială. Să dezghioace tot ce pare „în regulă”, să sfâşie din nevoia de a dezvălui. Familia, religia, morala, patria, guvernul, naţiunea, şcoala, academia, instituţiile, educaţia, snobismul cultural… Controlul, afectul, iubirea… Căsătoria, părinţii, copiii, fraţii, prietenii…
